Dragă (şi scumpă) Marie de la Argintărie, mult mai dragă (şi mult mai scumpă) decât Maria de la Prefectură şi decât Maria de la Primărie, te rog foarte frumos să te aşezi pe scaun, pe fotoliu, pe gânduri... pe ce ai şi vrei şi poţi şi ştii să te aşezi, numai pe picioare să nu stai! Fiindcă, parol, ceea ce urmează pentru ca să-ţi destăinui te poate secera, te poate doborî, te poate nimici!... Sigur că da, este foarte adevărat că nu ţi-am răspuns în timp util la epistolia ta sentimentală, plină cu jucărele şi ghiduşii lingvistice, umplută până la refuz cu dulceţuri şi cu peltele şi cu propuneri de o decenţă crasă! Nu ţi-am răspuns fiindcă tare am fost ocupat cu cel mai frumos Poem din Lume, pe care ţi l-am promis atuncea, când ne-am întâlnit la Târgul de Carte... şi te izmeneai cu nişte scriitoraşi care nu ştiu nici cu ce se mănâncă Topica, darămite ce-nsemnează o Operaţie cu Simboluri ori o Translaţie de Sensuri... şi te făceai că nu mă vezi şi că ai uitat întru totul de Sponsorizarea juruită pentru „Omul fără Ieri”, da?... Cred că am să rămân şi fără Azi, şi fără Mâine, dacă a trecut jumătate de an, însă n-ai dat nici un fel de semn financiar, da?... Totuşi, prezint scuze şi cer iertare că nu ţi-am răspuns! Iacătă, îţi răspund acum, dar nu înainte de a-mi onora promisiunea! Citeşte... şi nu mă mai aşeza printre analfabeţi, printre făcători de mărgeluţe, printre cărăbuşi de salon! „aici nu-i acolo, aici nu-i atunci...!/ aici cuvioşii mănâncă porunci!/ pe frunte-s păduchi şi pe capră-s mojici!/ balanţa-i de sanchi, ştiutu-i la ghici!// şi trupuri şi suflete-s prinse-n mezat!/ şi se dă ce nu e! şi se ia ce nu-i dat!/ aici descântarea-i bolnavă de gâlci!/ iar mintea şi noima-s pe roată de bâlci!// aici... (peste tot, până şi prin gunoi).../ se plodesc şi se scurg judecăţi de apoi!/ aici...chiar şi plânsul se face de râs/ şi arcuşul e-un mort sufocat cu sacâz!// şi râsul se face-(n sens unic) de plâns!/ şi moartea se suie în iapa cu mânz!/ sopranele trec la gargară cu scai!/ şi tu vrei un bilet la concert, Lorelei!...// ce vreme şi spaţiu şi timp de plecat/ unde nu-i subiect, unde nu-i predicat!/... acolo-i acolo, acolo-i atunci.../ dacă pot să ajung, dacă poţi să ajungi!”//... Consider că ai priceput de unde, până unde şi încotro... merge Poezia, da? Şi consider că ai ascultat rugămintea de la începutul cestei scrisori!... Aşadar, să-ţi intre bine-n căpşor! Nu am trebuinţă de nici un fel de Sponsorizare, chiar dacă ai Argintăria pe inventarul personal! Şi să ştii că eu am fost şi rămân tămăduitorul FĂRĂ DE ARGINŢI! Ia cât vrei! Te salut!
Scrisoare Deschisă pentru Maria de la Argintărie Scris de Ion Zimbru
