Sigur că da! Neculai Furtună îşi drege glasul şi dă tonul la „Focul vânăt”! Încet şi murmurat, să nu deranjăm cutremurul manelelor din blocurile înconjurătoare, intrăm în cor, în ritmul tulburător, dumnezeiesc şi pământesc totodată, al unuia dintre cele mai frumoase poeme despre Toamnă şi Iubire! Şi iată ce se aude! Şi iată ce-a fost în stare să scrie sufletul şi mintea blondului Serghei pentru sufletul şi mintea dansatoarei/superbei Isadora!... „Focul vân� ...

umblă ceva, umblă cineva, umblă prin SPATELE CUVINTELOR - chiar acu umblă ceva/cineva prin spatele cuvintelor şi caută poarta, şi caută uşa, caută fereastra, şi bate, şi bate, şi bate, dar nimeni nu vede, nimeni nu aude, parcă toate sunt chioare şi surde şi închise şi încuiate în lumea asta plină cu iubiri şi duşmănii ne/vertebrate!!! umblă ceva/cineva prin FAŢA CUVINTELOR, chiar acu umblă, şi tot la fel caută şi bate, şi tot la fel nimeni nu aude şi nu vede, şi ...

Da, cum am spus în ziarul de ieri, şi acuma se pot desluşi versurile lui Furtună, scrise pe scândura veche şi afumată din crâşma lui Vasile Valache! Versurile-s de dragoste, pogorâte din iubirea lui pentru Maria, nevastă-sa moartă într-un eveniment de cale ferată, petrecut pe ruta Galaţi-Bârlad, între halta Tălăşmani şi halta Docăneasa! Prăpăd comandă câte-o votcă „Lenin” pentru fiecare! Mică şi cu fundul lat, bineînţeles! Păstrăm o secundă de inimă neagră ...

nimic nu-i acu mai frumos cum atunci/ - se vede în cifre, se vede-n cuvinte,/ s-aude în vreme, s-aude în timp,/ în trup şi în suflet - am fost înainte,/ dar nu m-am citit pe răboj, pe caiet,/ pe jos şi pe sus, pe un colţ de-aşteptare - / şi cred că e bine să plec înapoi,/ în Clipa aceea cu Literă Mare,/ în clipa aceea rămasă totem,/ rămasă altar şi răspuns la-ntrebare,/ pe dealul cu flori şi nimicuri de câmp,/ sub cerul cu „am” şi cu „ai” şi cu „are”// În ...

Cum ziceam ieri, îl rog pe Mihai Goia să bată clopotul în dungă, de trei ori câte trei dangăte, aşa, ca la un eveniment de samă, cum se-ntâmpla demult, când năvăleau romanii, turcii, tătarii, hunii, ruşii, nemţii...cum se-ntâmpla când se făcea o descălecare de ţară, o unire mică sau mare, o nuntă a Zamfirei...cum se-ntâmpla când se aprindea o casă, un dor de patrie sau de amantă! Că astfel de importanţă are regăsirea cu Prăpăd şi Furtună! Că nu-i de ici, de c ...

mi-am vândut cărţile să pot înveli statuia tatei el bate coasa pe linie de cale ferată şi se pregăteşte să moară de dor prietenii mei miros a glorie înainte de moarte iar tu frumoaso înveţi pe linia orizontului exerciţii de zbor   luna este gata să răsară în jurul altui pământ mama adună rufele aprinse de amurg viaţa osteneşte singură până unde şi până când ziua în care mi-am vândut cărţile seamănă cu statuia tatei dezvelită pe rug (Din colecţia "Cele ma ...

Ieri...[taman pe la ora când este gata slujba de Utrenie şi începe slujba numită Denie...şi taman după fireasca (şi de la sine) împrăştiere a enoriaşilor conform zicerii latineşti „mens sana in corpore sano”...(adicătelea „mergeţi sănătoşi pe la casele voastre”)...şi exact sub sfântul acoperiş al clopotniţei care apără clopotul cel dăngănitor/servitor la biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”...şi exact când mă pregăteam să încerc a hotărî încotro ...

Ai să auzi când te-oi striga: MARIE, sunt sub sărutul sufletului tău, cel mai curat sigiliu al uimirii de sfânt şi sclav la bine şi la rău... când te-oi striga şi-oi spune că începe să-mi fie dor, din ce în ce mai dor de veşnicia ta tulburătoare: un fel de marş frumos în „la” minor... un fel de râs allegro ma non troppo, un fel de plâns discret în „fa” major ???   Ai să mă vezi când oi veni, atuncea, umil trecut, prezent şi viitor, naiv la poarta majestăţii t ...

Aşadar, Iubire nu mai este, Mere nu mai sunt şi nici Veşnicia nu mai ţine aşa de mult! De fapt, o minte mai ascuţită poate observa că şi Veşnicia s-a terminat! În locul Eternităţii, aceeaşi minte vede triumful bezmetic al Vremelniciei, izbânda şocantă a Efemerităţii! Şi nimeni nu vrea, nu ştie, nu poate ori nu are poftă/chef să mai urmeze rugămintea şi strigătul şi porunca şi îndemnul acelui Atunci: „hai la mere...(lumea se fereşte)...gratis, pe gustate...hai la m ...

NU CER IERTARE, MĂ DECLAR ÎNFRÂNT [...abia acum cred că era mai bine să fi păstrat un glonte pentru mine căci nu se ştie unde, cum şi când va trebui să încetez, cu el, mărşăluirea mea spre sărbătoare: locul râvnit de toţi, de fiecare soldat umplut de glorie-n măcel, umplut de lauri, declarat erou chiar dacă multe vieţi, nenumărate, a întrerupt prin faţă şi prin spate, pe lângă testamentul vechi şi nou, cum a făcut cel mare şi (cel) sfânt, dar nu a dat la nimeni ...