Evaluaţi acest articol
(20 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

„Trebuie să-ţi doreşti să devii puternic. Altfel, nu vei ajunge niciodată aşa.”

Muncitor, serios, dornic să se autodepăşească. Eugen Baziru spune despre sine că este ambiţios şi punctual, dar mai ales că este mereu pregătit să dea o mână de ajutor, în orice situaţie. „Eu merg pe principiul că, dacă poţi să ajuţi pe cineva,  trebuie să faci acest lucru. Dacă nu poţi, măcar nu face rău.”

Legat de activitatea pe care o desfășoară în cadrul șantierului, Eugen consideră ca și-a atins obiectivul şi că ocupă poziţia pe care și-a dorit-o. „Am vrut să lucrez într-o echipă competitivă, iar Damen este locul cel mai potrivit pentru acest lucru. Aici poţi găsi echipa, oamenii şi colaboratorii care au aceleaşi ţeluri, şi anume realizarea obiectivelor propuse.”

Este născut pe 3 septembrie 1972, în comuna Grădiştea din judeţul Brăila, într-o familie de oameni perseverenţi, mama - cadru didactic, tatăl - inginer agronom. Urmează cursurile şcolii generale din comună, şi ale Liceului „Nicolae Iorga” din Brăila. În 1991 se înscrie la Galaţi la Facultatea de Nave şi Inginerie Electrică, profilul Nave, specializarea Maşini şi Instalaţii Navale.

„După ce mi-am făcut stagiul militar de 6 luni, în 1997 am aplicat pentru un post de inginer la Şantierul Naval Galaţi şi, în urma unui interviu, am fost repartizat la Serviciul Urmărirea Producţiei în funcţia de coordonator navă. Când m-am angajat, şantierul nu fusese privatizat. Pot spune că am crescut în acelaşi timp cu conceptul Damen. Începutul nu a fost uşor. Mi se părea totul dificil şi aveam impresia că nu reuşesc să fac faţă, însă am avut norocul de a face parte dintr-o echipă de la care am avut ce învăţa. Odată cu trecerea timpului, am acumulat experienţă şi, în momentul de faţă, pot afirma că am ajuns la un nivel la care nu mi-aş dori să fac altceva.”

Prima experienţă în calitate de coordonator navă a fost remarcabilă. „Am fost repartizat la o navă petrolier de 45000 tdw, cu unul dintre cei mai experimentaţi coordonatori, domnul Broască Costel, de la care am învăţat foarte multe lucruri: cum să coordonez meseriile, cum să vorbesc cu oamenii şi nu numai. Odată cu privatizarea şantierului, în 1999, au început să apară şi îmbunătăţiri, munca s-a simplificat prin modernizare şi dotarea cu utilaje performante. Am avut ocazia să particip la multe proiecte: combifreightere, car carriers, tancuri chimice, AHTS-uri, OPV-uri, PSV-uri, nave de pescuit, dar navele care mi-au rămas în suflet sunt cele construite pentru Ferrostaal (supranumite «super-safe tankers») şi nava de patrulare Ştefan cel Mare, realizată pentru Poliţia de Frontieră.”

„În 2008, România a fost lovită de criza economică, dar nu am fost tentat nicio clipă să părăsesc Şantierul Naval Galaţi. Am avut mulţi colegi care au plecat şi care m-au căutat, cu îndemnul de a-i urma. Am considerat că Şantierul Damen îmi oferă suficientă stabilitate şi siguranţă şi, în acelaşi timp, puteam rămâne alături de familie şi prieteni.”

„În mod sigur, şantierul din Galaţi este unul dintre şantierele de top din lume”, continuă Eugen, „iar în sprijinul a ceea ce afirm vin argumente precum calitatea ridicată şi respectarea termenului de livrare a navelor. Să nu uităm şi de calitatea oamenilor de aici. Poate sună ca un clişeu, dar, pentru mine, șantierul reprezintă o mare familie şi siguranţa zilei de mâine, iar pentru oraşul Galaţi este o gură de oxigen.”

Chiar şi după atâta vreme şi în ciuda experienţei, Eugen continuă să fie la fel de emoţionat atunci când navele sunt lansate la apă şi se desprind de la chei.

(P)

Citit 4175 ori Ultima modificare Luni, 04 Februarie 2019 15:30