Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Gabriela – şef atelier confecţionat tubulatură

Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Gabriela – şef atelier confecţionat tubulatură
Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

„Vorba este vorbă. Din moment ce spui ceva, te ţii de cuvânt.”

„Sunt veselă, comunicativă, prietenoasă şi uneori agitată, mereu pe cale de a face ceva.” aşa se descrie Gabriela Nae, şefa atelierului confecţionat tubulatură. La doar 33 de ani, Gabriela este unul dintre angajaţii de bază ai şantierului, care a evoluat prin forţe proprii. „Sunt o persoană care doreşte să se dezvolte. Din punctul meu de vedere, niciodată nu eşti suficient de pregătit, tot timpul trebuie să fii la curent cu ce se întâmplă în jurul tău. Nu pun preţ pe reuşitele individuale, momentele pe care nu le pot uita sunt cele în care colegii noştri s-au întors învingători de la concursuri. Mă bucură şi faptul că mare parte dintre ei au rămas aici.”

„Înainte de a fi angajată în şantier am fost specialist în comunicare, PR, consilier de limbă franceză. Cum se împacă literele cu matematica? Înainte de admiterea la facultatea de litere am absolvit liceul cu profil de matematică-informatică. Cert este că nicio meserie nu poate fi comparată cu cealaltă, din niciun punct de vedere. La fel ar fi dacă aş lucra în alt şantier, chiar cu acelaşi obiect de activitate. Sunt sigură că nu ar exista comparaţie. Pentru o fostă jurnalistă este minunat să lucreze în producţie, nu stă la birou în spatele hârtiilor, are o muncă dinamică şi distractivă. Nu mă consider superioară colegilor mei. Sunt oameni minunaţi fără de care nu aş fi rezistat atâţi ani în şantier. Pentru mine, atelierul e familia mea; ne petrecem în medie de 10 ore aici.”

Gabriela consideră că pentru a face faţă volumului de muncă din şantier, trebuie să îndeplineşti anumite condiţii. „Cei care vor să muncească împreună cu noi trebuie să se focuseze pe ceea ce fac, dacă apar probleme nu trebuie să se sperie, ci din contră, să găsească soluţii şi să fie apropiaţi de restul echipei. Şi nu în ultimul rând trebuie să fie foarte bine pregătiţi profesional şi să fie deschişi, pentru că există cu siguranţă o persoană care îţi va întinde mâna dacă ceri ajutor.”

Fire complexă şi pozitivă, Gabriela ne istoriseşte cum a apărut oportunitatea unei cariere în Şantierul Naval din Galaţi. „Totul a început în timpul facultăţii, când am văzut la prietenii mei care urmau facultatea de nave ce desenează şi ce învaţă. Mi s-a părut foarte interesant şi am decis să urmez şi eu cursurile facultăţii de nave. Şantierul Naval a oferit burse, iar printre beneficiari m-am aflat şi eu. Ajunsă aici, mi-am dorit să intru în producţie. Sunt o fire activă şi nu mă văd stând la birou. Domnul Dobrea m-a repartizat la secţia de tubulatură şi mi-a spus că cine face faţă acolo, face faţă oriunde. Dimensiunile şi capacitatea şantierului frapează întotdeauna. Mi-a plăcut şi continuă să-mi placă ceea ce fac, mă atrag provocările şi modul în care se lucrează. Nu există, din punctul meu de vedere, diferenţe între munca unui bărbat şi cea a unei femei. Şi mai ales, fără echipă nu aş putea avea aceleaşi rezultate. Nimeni nu face nimic singur: tubulatorul predă ţeava sudorului, care mai apoi ajunge la zincuitor, pentru tratamentul final. Dacă se rupe lanţul, nu există finalitate. Ca fiecare, avem zile bune şi zile rele, însă ne ridicăm unul pe celălalt. În fiecare zi se întâmplă ceva amuzant, nu trece ziua fără zâmbete. Sunt momente grele, în care eşti încrâncenat, dar există mereu un coleg care îţi descreţeşte fruntea.”

Atât Gabriela, cât şi colegii ei, consideră că este normal ca la conducerea unei echipe să se afle o femeie şi, în unele cazuri, este chiar mai bine.

„Din 2012 şi până acum, am înţeles că munca în şantier cere corectitudine şi profesionalism. Din punct de vedere financiar, cu siguranţă că sunt alte şantiere din grupul Damen care plătesc mai mult şi oferă condiţii mai bune. Diferenţele nu mai sunt vizibile dacă pui în balanţă aceste foloase materiale cu sacrificiile pe care le faci atunci când eşti plecat. Fiecare alege ce primează şi ce contează: sufletul, familia sau banii. Pentru mine e important sufletul, iar sufletul meu este aici. Avem nevoie de oameni pregătiţi, plini de ambiţie şi cu voinţă de a răzbate. Nu este un domeniu uşor, dar aduce satisfacţii.”

(P)

Citit 4068 ori Ultima modificare Marți, 26 Februarie 2019 23:11