Recent, primarul Ionuţ Pucheanu (PSD) scotea fanfara prin oraş să se laude că Galaţiul a semnat un contract cadru privind cumpărarea unor tramvaie de 18 metri pentru Transurb. Proiectul total ar urma să coste 96 de milioane de lei, o sumă considerabilă având în vedere că până acum fondurile europene care au intrat în oraş sunt sub 1 milion de euro în cei trei ani de mandat ai lui Puki.
Lăudărosul nostru primar a uitat însă să ne informeze asupra a două lucruri. Tramvaiele nu vor veni prea curând, termenul de livrare fiind de patru ani. Având în vedere cât de incompetent a fost în acest mandat, în 2023, când vor ajunge tramvaiele, Ionuţ Pucheanu va fi doar o amintire tristă pentru gălăţeni. Al doilea element esenţial ţine de faptul că proiectul are nevoie de o cofinanţare de aproximativ 17 milioane de lei (3,6 milioane de euro) pentru a fi pus în aplicare. Evident, în Bugetul pe 2019, nu sunt prinse asemene sume de bani şi sunt convins că nu vor fi nici în cel pe 2020.
Povestea tramvaiului numit dorinţă are un corespondent încă şi mai negativ când ne amintim de autobuzele hibrid care puteau fi accesate prin Axa 4.1 a Programului Operaţional Regional în cadrul proiectului „Eco Bus”. Sinaia, un oraş mult mai mic decât Galaţi, cu un primar de Opoziţie, a reuşit ce nu a fost în stare echipa Puki – Picu. De altfel, nici când vine vorba de achiziţia a 50 de autobuze prin Fondul pentru Mediu nu s-au accesat fonduri. Galaţiul a fost primul oraş respins în competiţie fix pe motiv că dosarul nu a fost corect întocmit. (Ionuţe, cred că dacă-l „ungeai” cu o şpăguţă pe Picu, dosarul nu se greşea).
Gurile rele vorbesc despre faptul că nişte mustăcioşi de prin PSD Galaţi pripăşiţi pe la Bruxelles ar fi vrut neapărat să ajungem în situaţia de a cumpăra, prin credit bancar de vreo 26 de milioane de lei, autobuze diesel turceşti. Mai rău e că şi în varianta asta, tot nu cred că vom vedea roată de BMC prin oraş în anul 2019 aşa cum ni s-a promis. Pentru că vreau să fiu gentil, nu îi bănuiesc pe cei din echipa lui Pucheanu de faptul că ar fi băgat mâna în magiun, ci doar de o incompetenţă sinistră.
Ce nu poate însă niciun om normal să-şi explice este dublarea preţului microbuzelor promise. Cutiile umblătoare în care Cădinoiu (directorul Transurb) vrea să-i îngrămădească pe gălăţeni ca sardelele nu mai costă 4,37 de milioane de lei, aşa cum s-a aprobat în 2017, ci 6,24 de milioane de lei. Şi, ca să vedem cum funcţionează lucrurile în ţara în care PSD a pus botniţă Justiţiei, nimeni de la DNA-ul local nu a mişcat vreun deget. Oricum, am sentimentul că, odată ce echipa Puki – Picu va „zbura” din primărie, după un audit serios, va ploua cu dosare.
Pentru că sunt adesea întrebat ce aş fi făcut eu dacă eram primar, neavând alte pârghii decât ale oricărui alt edil, aş vorbi despre două principii care trebuie puse în practică: depolitizarea şi meritocraţia. Problema Galaţiului în absorbţia fondurilor europene ţine de faptul că oamenii din primărie care ar trebui să depună documentaţia nu se pricep, singurul lor merit fiind apartenenţa la unul dintre cele trei clanuri: PSD, ALDE, UNPR. I-aş da pe toţi afară, aş face un departament special, aş angaja transparent prin concurs public pe cei care chiar ştiu să scrie aceste proiecte şi, pentru a-i motiva, le-aş oferi 1% ca bonus din toate contractele pe care reuşesc să le aducă. La un contract precum cel cu tramvaiele de 95 de milioane de lei, discutăm de peste 200.000 de euro în bonusuri pe care ar putea să le primească aceşti oameni.
Cătălin Cristache, preşedinte PMP Galaţi
(P)
