Joi, 6 iulie 2023, la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, am putut viziona, în cadrul KineDok, filmul georgian ATONAL GLOW ("Atonaluri gabrzkineba"), în regia lui Alexander Koridze. În acest documentar este vorba despre copilul de zece ani (la momentul filmării) Tsotne Zedginidze, care uimește lumea muzicală și nu numai cu talentul său.
Drama personală și familială - publicul tocmai află că mama lui (și a surorii sale) a murit - nu-l împiedică în exprimarea talentului înnăscut cu care a fost înzestrat, dar care a și fost cultivat de bunica sa maternă. Anumite gesturi, cuvinte, tonuri, cadre de cameră îl inspiră pe acesta - iar el trebuie să țină minte ordinea, nuanțele și toate pauzele (eventual) pe care le poartă în sine.
În cazul de față, Tsotne ne aduce în familia sa, cu bune, cu rele (vezi deschiderea, de către tatăl său, a unui proces împotriva bunicii, care i-ar limita acestuia dreptul să intre în contact cu copiii săi, mișcare pe care părintele o regretă), ne învață cum spontaneitatea, zâmbetul, creativitatea se unesc într-o "sticlă" atât de mică, dar atât de cuprinzătoare - o perfectă ilustrare a zicalei "esențele tari se țin în sticle mici". Documentarul este oglindirea realității interioare a copilului de geniu, dar și a realității exterioare căreia trebuie să îi facă față - în plină pandemie, călătorește cu bunica la Berlin, Zurich ș.a., astfel încât să ofere din acea lume a sa, cu generozitate, nuanțe nemaiauzite și unice - din mai multe puncte de vedere (compozițional, ca trăiri afective etc). Viteza de executare a notelor este uimitoare - plus acel tușeu (se referă la finețea atingerii, forța de apăsare a clapelor n.a.) total aparte și rememorarea lor (că nici nu le scrie, le are cu sine!) ...
Filmul ne-a plăcut și din prisma oglindirii relației cu bunica - în care ne regăsim la nivel personal - și pentru că există speranțe acolo unde nu te-ai uita - un copil georgian, în plină dramă personală, care să încânte săli întregi, directori de filarmonică din străinătate, mai rar. NU imposibil, doar că mai rar - dată fiind condiția societății actuale.
După vizionarea filmului, după cum suntem obișnuiți la finalul documentarului, a avut loc o dezbatere, inițiată și moderată de organizatoarea evenimentului, Ada Simona Biriș, cu invitații săi, doi elevi ai Liceului de Artă "D. Cuclin" din Galați, Tudor Holiartoc și Maria Oltean, împreună cu profesoara lor de pian, Diana Dogaru. Tinerii pianiști ne-au povestit câteva dintre obstacolele pe care, cu sprijinul părinților și al profesoarei lor, le-au depășit, în încercarea de a se defini pe ei înșiși, ca artiști, într-o societate care încă nu-i pune suficient în valoare și care, de multe ori, nu înțelege sacrificiile pe care alegerea unui asemenea drum le presupune. În ceea ce o privește, prof. Diana Dogaru a menționat că principala modalitate prin care îi motivează pe elevii săi să continue este aceea de a face totul plăcut, evident fără să compromită efortul necesar progresului dorit. La final, gălățenii prezenți au avut marea bucurie să-i și asculte interpretând pe cei doi tineri muzicieni. Tudor Holiartoc (elev în clasa a VI-a) a cântat Studiul nr. 27, op 299 - C. Czerny, Moment muzical - de Franz Schubert, precum și o compoziție proprie - Megalo Strikes Back. La rândul ei, Maria Oltean (elevă în clasa a IX-a) ne-a dăruit Studiul nr. 9, op 10 - de Frédéric Chopin, precum și un cover al melodiei Another Love a lui Tom Odell. Un final minunat al unei seri de KineDok, proiecțiile căruia vor fi reluate după vacanță, în luna septembrie, la o dată pe care o vom anunța din timp.
