Ziua Internațională a Voluntarilor, sărbătorită pe 5 decembrie, a fost desemnată de Națiunile Unite în 1985 ca o zi internațională de celebrare a puterii și potențialului dovedit de voluntariat. Un gălățean de 39 de ani, profund implicat în ceea ce înseamnă ajutorarea semenilor, dă o altă interpretare noțiunii de voluntariat. A fost pe frontul din Ucraina și a pus umărul activ la ajutorarea refugiaților care și-au lăsat țara pentru a se salva pe pământ românesc.
„Stând de vorbă cu o persoană trecută prin greutăți diverse, cred că tinerii pot învăța în mod practic despre responsabilitate, altruism și dobândesc o direcție mai clară asupra viitorului” - este credința lui Cristian Maxim, un gălățean care, la 39 de ani, poate spune că își dedică fiecare zi din viață pentru a-i ajuta pe ceilalți. Pe lângă numeroasele acțiuni umanitare pe care le-a inițiat și susținut, inclusiv din postura de coordonator al „Asociației Voluntarilor Gălățeni”, s-a dovedit a fi unul dintre cei mai dedicați voluntari ai ISU Galați în contextul crizei refugiaților din Ucraina. A efectuat nenumărate nopți albe pe timpul misiunilor de sprijin și prim ajutor.
Războiul din Ucraina, o provocare teribilă
Dacă, la început, acțiunile sale erau strâns legate de ajutorul oferit familiilor din județul Galați aflate în dificultate, Cristian ne-a declarat că, începând cu februarie 2022, a înțeles că eforturile echipei sale vor avea o nouă direcție: „Odată cu izbucnirea conflictului de la granița de est, ne-am implicat în mod activ în ajutorarea refugiaților din Ucraina. Colaborăm foarte bine cu bisericile implicate în acest proces, cu ONG-urile din Galați, cât și cu autoritățile locale, care s-au dovedit deosebit de implicate”.
Cunoștințele și dinamismul acumulate în urma multor acțiuni de voluntariat l-au ajutat să privească dincolo de granițele și orizontul obișnuit al unui voluntar. Cu toate că a fost alături de echipajele de pompieri ale ISU Galați în misiuni de triaj, transport și ajutorare a cetățenilor ucraineni care au intrat în țara noastră, Cristian Maxim a vrut să fie mai aproape de nevoile refugiaților.
„După ce valurile de refugiați s-au mai domolit, am hotărât să ajut mai mult, astfel încât am colaborat cu diverse organizații și instituții publice pentru a efectua unul-două transporturi pe săptămână cu o dubiță încărcată cu hrană și îmbrăcăminte. Am reușit să ajung la Odessa și la Nicolaev, la diferite orfelinate de copii cu dizabilități. Am transportat inclusiv produse medicale provenite din donații, către spitalele mobile aflate în apropiere de zonele de conflict”, ne-a povestit voluntarul gălățean.
Întrebat despre lucrurile și oamenii văzuți pe drumul pribegiei multor refugiați, Cristian Maxim închide ochii pentru o clipă, de parcă s-ar întoarce în acele locuri, și ne povestește:
„Am trecut prin orașe «fantomă» în care totul era închis, nu vedeai picior de om pe stradă. Am trecut pe lângă case distruse de bombardamente, am putut vedea cu ochii mei urmele lăsate de rachete trase către Nicolaev. În istoricul oraș Odessa sirenele de avertizare atac aerian strigau continuu, noapte și zi, producând o stare de încordare și teamă. Am văzut zeci, chiar sute de oameni care așteptau pe marginea drumului cu bagaje lângă ei. Mame cu bebeluși în brațe, bunici cu nepoții speriați, familii întregi care fugeau din calea războiului.”
În acele zile, Cristian și-a dat seama despre un lucru: că, ajutând puțini, ajută pe mulți, așa cum spune și motto-ul echipajelor SMURD: ”Cel ce salvează o viaţă salvează lumea întreagă”.
Șansa de a ajuta, la un click distanță
Este greu de înțeles cum poate transforma un om 24 de ore ale unei zile obișnuite în tot atâtea ocazii de a ajuta. Cristian, absolvent al Facultății de Comunicare și Relații Publice, ne-a povestit că a devenit oficial voluntar după ce a aflat de programul „Salvator din pasiune” de pe site-ul www.isujgalati, de unde și-a descărcat documentele necesare.
Primele ore de voluntariat, pe ambulanță: „Încă de mic mi-am dorit să fac parte dintr-o echipă de salvatori, iar programul de voluntariat la pompieri mi s-a părut o excelentă oportunitate. Am ales să fiu voluntar din dorința de a face o diferență, dar și pentru că mi-am dorit să fac parte din ceva ce depășește binele personal.”
Disciplina și implicarea sunt esențiale într-o carieră de voluntariat de succes, ne asigură Cristian. „Când îi văd pe colegii mei cât de bine și repede se coordonează la o intervenție, felul în care vorbesc din priviri, mă simt mai motivat să devin un profesionist în domeniul situațiilor de urgență și mă pasionează în special partea de prim ajutor medical. Am învățat că fiecare secundă contează, că în spatele fiecărei intervenții stau mii de ore de pregătire, seriozitatea, profesionalismul și implicarea fiecărui militar în această mare echipă care salvează vieți”.
Copiii, provocarea supremă
Întrebându-l pe voluntar despre intervențiile dificile la care a participat, ne-a spus că sunt cele în care sunt implicați copii. Și asta pentru că este, la rândul său, tatăl unei fetițe care îl motivează de fiecare dată când trebuie să salveze un prunc. ”Atunci când tratez un copil, o fac de parcă ar fi propriul copil, nu doar un pacient”. Iar în ceea ce privește distanța, spune că aceasta nu este importantă când vrei cu adevărat să sprijini. Dovadă în acest sens stau misiunile umanitare la care a participat pentru sprijinirea victimelor din țări afectate grav de cutremure.
”Pe timpul cât am fost implicat în ajutorarea persoanelor afectate de cutremurele din Siria și Turcia am reușit, alături de prietenii de la Asociația «Ajut», să trimitem câteva camioane cu produse de prim ajutor, obiecte de igienă personală și haine colectate”, ne explică Cristian.
Planuri de viitor: voluntariatul, ca moștenire
Cristian Maxim are ca obiectiv pe termen lung o intensificare a acțiunilor de voluntariat, alături de o echipă căreia să îi transmită din cunoștințele sale și alături de care să se implice în diferite proiecte în sprijinul comunității. Fiind la conducerea celor 47 de voluntari din cadrul propriei asociații, Cristian Maxim ne-a relatat cum munca în echipă unește relația dintre persoane și ajută la îmbunătățirea abilităților sociale. Tocmai din acest motiv, și-ar dori să invite ONG-urile să colaboreze pe diferite proiecte și să împărtășească din propria experiență. Și, de ce nu, să îi convingă pe cât mai mulți tineri să îi urmeze exemplul, canalizându-și energia și eforturile pentru a schimba în bine lucrurile în jurul lor. „Oamenii în general au nevoia de apartenență în cadrul unui grup, iar unul dintre cele mai bune moduri de a-ți face noi prieteni și de a te conecta la lume este voluntariatul: intri în contact cu oameni noi, care au inițiativă, valori și interese comune cu ale tale”.
Interviu realizat cu sprijinul cpt. Dan Ionașcu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Galați
