În anul 2005, Daniela Mihalache avea 27 de ani, iar soțul ei, Adrian Mihalache, de profesie jurist, avea doar puțin mai mult, când au decis să devină fermieri la Cudalbi și au început cu câteva zeci de vaci de rasă, plecând de la împrumuturi aliniate unei finanțări prin fonduri europene, despre care v-am povestit într-un număr anterior al ziarului.
Daniela lucra la APIA, un serviciu bun la stat, și cu toate acestea a hotărât să abandoneze acest mod de viață comod pentru a-și dovedi că din nesiguranța inerentă antreprenoriatului, prin inteligență, informare și foarte multă muncă, poate realiza mai mult. A ajuns astfel la ideea de a diversifica activitatea începută în agricultură și zootehnie și de a exploata superior terenurile. Au apelat la un oenolog și au înființat, pe lângă ferma de vaci și culturile care furnizează hrana animalelor, o plantație de viță-de-vie.
A fost odată ca niciodată...
"În 2010, am început printr-un proiect APIA, am plantat 57 de hectare cu viță-de-vie nobilă, Cabernet Sauvignon, Riesling, Merlot, Pinot Noir, Muscat Ottonel, cu butași comandați la o stațiune de cercetare din Freiburg, Germania. Plantarea s-a făcut cu o mașină dotată cu GPS pentru alinierea tuturor butașilor, necesară lucrărilor cu utilaje specializate. După ce am plantat via, am montat sistemul de susținere a butașilor cu sârmă de inox. Eu și soțul facem totul împreună, fiecare pe latura lui. Soțul meu se ocupă mai mult de cultura mare, porumb, grâu, achiziții de utilaje, iar eu, până acum, m-am ocupat de ferma zootehnică și, acum, împreună cu un oenolog, mă ocup de plantația de viță-de-vie și de producția de vinuri de pe o suprafață de 50 de hectare. Eu țin gestiunea pentru ferma zootehnică și viticultură, inclusiv contabilitatea primară", ne-a spus cu o abil gestionată mândrie Daniela Mihalache.
Între temeri prezente și planuri de viitor
După trei ani pe rod, au dat strugurii către MAT-uri și către alte crame, pentru procesare. În 2023, și-au înființat propria cramă. "Am realizat construcția, apoi am plecat în Croația, de unde am luat rezervoare de inox cu temperatură controlată, practic cele mai bune. Am cumpărat apoi utilaje pentru vin, zdrobitoare, desciorchinătoare, presă pneumatică, bazine de inox pentru răcire, și de această dată cu credite împovărătoare. Via se lucrează acum cu utilaje performante, manual și mecanizat", am aflat de la Daniela Mihalache.
Tăiatul e manual, restul se face mecanizat. Crama e făcută în plantația viticolă care aparține arealului viticol Dealurile Moldovei, iar întreprinzătorii au în plan să o modernizeze, pentru a face atât crama, cât și via mai productive.
În ordinea priorităților, soţii Mihalache vor să se doteze cu o instalație de irigație pentru vie, pentru care intenționează să acceseze fonduri europene. Pentru cultura mare, o astfel de instalație ar fi prea scumpă, chiar și cu bani europeni. "Vrem să facem vinuri încă și mai bune, cu ajutorul oenologului nostru, unul cu renume, care ne consiliază în cadrul unei colaborări. Avem planuri de viitor în ceea ce privește vinurile. Vrancea e patria lor, mai ales a celor premium. Ne-am dori să fim o alternativă demnă de luat în calcul. Vinurile noastre stau sub semnul Soarelui, pentru că fără el nimic nu se poate face. Helios este emblema vinurilor noastre."
Vinurile, între riscurile cumpărătorului și cele ale producătorului
Există o temere recurentă în spațiul virtual, una din multele ce se nasc în efervescența filozofică inerentă oricărui șpriț descântat cu vorbe, acela de a cumpăra, fără să știm, vinuri contrafăcute. Antreprenoarea ne-a liniștit, asigurându-ne că în ultimii ani totul e controlat sută la sută, de la producție până la siguranța alimentară, iar etichetele conțin toate datele necesare unei orientări ce oferă competență oricărui nespecialist, cu condiția să le citească.
Această garanție ar trebui să ne liniștească, măcar pe cei ce ne celebrăm etilic evenimentele cu relevanță din viață, dar o întrebare tot rămâne fără răspuns, după ce le culegem pe cele disponibile. Dacă îi ascultăm pe cei angajați în aceste domenii, realizăm că ei își asumă aproape integral succesul muncii, găsind cu precizie câte un țap la vârf, care să ispășească eșecurile, de care se fac vinovați întotdeauna alții.
Nu sunt prea des menționate marile riscuri și neliniști ce trebuie asumate pe măsura dezvoltării unei afaceri. Cei ce au curajul de a le întemeia, din dorința de a nu ciobi piedestalul propriului curaj sau din înțelepciunea lui "bate-te peste gură!" nu vorbesc nici ei prea convingător despre ele. Măcar pentru asta antreprenorii ar trebui respectați, oricum mult mai valorizați. Nu-i ușor să pui geană peste geană când pentru a crește ai ajuns dator vândut. N-ai liniște până ajungi să vezi creditul restituit, dar, privind în urmă, dacă ar fi nevoie, Daniela Mihalache a răspuns tranșant și fără ezitare: după 14 ani, aș lua-o oricând de la capăt. Ea speră că Helios va însoți celebrarea evenimentelor semnificative din viața gălățenilor sau, poate, cine știe, dacă nu cumva, sub semnul soarelui, al capriciilor destinului, vinul bun de la Cudalbi se va revărsa și peste hotare.
