Celebru pentru şlagăre ca "Lalele" sau "Trecea fanfara militară", compozitorul Temistocle Popa, unul dintre gălăţenii care au uimit lumea, va da numele său unei alei din Galaţi. Un proiect de hotărâre în acest sens se află în consultare publică pe portalul Primăriei Galaţi. Cetăţenii pot transmite propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare până pe 24 august.
"Se aprobă atribuirea denumirii Aleea Temistocle Popa unui drum proprietate a municipiului Galați, în suprafață de 3.558 de metri pătraţi", prevede proiectul de hotărâre aflat în consultare publică.
După cum explică autorităţile, acest drum se află la intersecția cu strada Lunca Siretului și strada Nicolae Labiș, oprindu-se în piciorul podului peste Siret. Conform documentelor, în 2020, Direcția Județeană pentru Cultură Galați a transmis o listă cu propuneri privind denumirea unor artere de circulație din municipiul Galați, printre personalități fiind recomandat și Temistocle Popa, "compozitor, instrumentist și actor de film român (...), unul dintre cei mai prolifici compozitori și instrumentiști ai generației sale".
Născut pe 27 iunie 1921 la Galaţi, Temistocle Popa (Mistocli Popa, pe numele real) a fost unul dintre protagoniştii rubricii "Gălăţeni care au uimit lumea". Din articolul publicat în ediţia din 13 februarie 2014 a cotidianului "Viaţa liberă" aţi putut afla că a făcut studii muzicale la Conservatorul din Bucureşti şi la Şcoala Militară de Muzică, specializându-se ca instrumentist la flaut şi saxofon. A cântat, peste un sfert de veac, alături de orchestrele mai multor teatre de revistă din Capitală, pe scene din ţară şi din URSS, Polonia, Cehoslovacia şi Bulgaria.
A debutat cu melodia "Vântule din zarea-albastră", iar în 1961, şlagărul "Lalele" i-a deschis calea spre muzica uşoară, de revistă şi de film. "Am compus tot timpul piese simple, fără probleme de intonaţie, care să poată fi interpretate de oricine şi cred că de aceea aproape toate cântecele mele au devenit şlagăre", spunea, spre finalul carierei, Temistocle Popa. Printre şlagărele lui se numără "În rândul patru banca de la geam", "Astă-seară m-am îndrăgostit", "Un petec de cer", "Inimă", "Cu cine semeni dumneata" sau "Gioconda se mărită". În cinematografie, a compus muzica unor pelicule de mare succes, precum "Veronica", "Cu mâinile curate", "Eu, tu şi... Ovidiu" sau "Secretul lui Bachus".
A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor de 12 ori, între 1963 şi 1985, a obţinut şase premii la Festivalul de la Mamaia, dar şi "Lira de aur" la concursul internaţional de la Bratislava, în 1985. În anul 2004, a primit Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler.
În ultimele zile ale vieţii le-a povestit cunoscuţilor că aşteaptă... trenul de Galaţi. A încetat din viaţă pe 26 noiembrie 2013, la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Ghencea.
În semn de omagiu adus acestei personalități importante a lumii artistice, o alee din Galaţi i-ar putea purta numele.
