Gălăţeanul Gheorghe (Gigi) Ștefan şi-a lansat romanul "Regele zahărului" (Editura "Vatra Veche", Târgu Mureș, 2024), la Muzeul Brăilei "Carol I", în cadrul hubului cultural "Etnoliteratura".
Am asistat la un eveniment cultural de excepție, lansarea unui roman-document, un roman-fluviu, un roman-existențial cu și despre armeni, despre modul lor de viață, despre lupta pentru supraviețuire a acestora, despre puterea de a renaște și de a dăinui, moderat cu multă pricepere de muzeograf dr. Brîndușa Ilie.
Scriitoarea brăileană Doina Focșa a vorbit despre concepția grafică a copertelor, care-i aparține autorului, și despre faptul că volumul începe cu un motto plin de semnificații: "Întotdeauna să nu ne gândim la ce nu avem, ci la ce avem". L-au mai suținut pe autor poeta şi jurnalista Mioara Baciu şi prozatorul Marius Chiru, ambii din Galați. Invitat special a fost Vartan Kevork, reprezentant al comunității armene din Brăila. Florin Lazăr, profesor la Școala Populară de Arte "Vespasian Lungu" din Brăila, a suținut un aplaudat microrecital de muzică folk, care a amintit de inegalabila muzică a Cenaclului "Flacăra".
Încă de la începutul volumului, autorul ne introduce în istoria Armeniei, îmbinând evenimentele şi datele istorice cu emoționante pagini dedicate Regelui zahărului. Personajul principal al romanului, în jurul căruia se desfășoară acțiunea, Harutiun Fringhian este un mare industriaș, dar și un mare filantrop, care a existat în realitate și, de-a lungul anilor, a finanțat spitale, şcoli, cămine de bătrâni și care şi-a lăsat, prin testament, averea multor instituții din patria sa adoptivă, România. Din păcate, totul a rămas pe hârtie, comuniștii confiscându-i averea, pe care au folosit-o în alte scopuri, numai filantropice nu.
Despre personajele, evenimentele şi întâmplările din roman, am aflat tot de la Doina Focșa. Harutiun Fringhian (prenume ce s-ar traduce prin "Înviere") a văzut lumina zilei în 1873, într-o familie de negustori bogați și cărturari. Era atașat de mama sa, dar și de bunică (de la care a învățat rapsodii vechi musulmane) și creștea "vânjos ca taică-su și frumos ca maică-sa". Și pentru că ursitoarele i-au prezis că va fi rege, chiar a devenit rege. Rege al zahărului. Lecturând romanul, în care veți descoperi și episoade de iubire, pagini de istorie, incluzând și genocidul care a lăsat serioase urme în existența și evoluția poporului armean. Veți mai afla despre meșteșugurile, îndeletnicirile, abilităţile și dibăcia armenilor, iscusința femeilor în ale brodatului, în cusutul pe pânză de mătase, veți cunoaște meseriile practicate de bărbați (argintari, cafegii, plăcintari), abilitățile femeilor de a realiza covoare cu noduri (covoarele din Erzurum). Doina Focșa a conchis că autorul a muncit foarte mult la realizarea aceastei cărți-document, din care veți afla de ce armenii erau considerați mai întreprinzători decât turcii și mai cinstiți decât grecii și evreii.
Autorul, care a trăit cinci ani la Isaccea, 59 ani la Galați și de patru ani locuiește în Brăila, se autocaracterizează "oleacă naționalist, oleacă autodidact, oleacă sculptor în lemn, oleacă colecționar de antichităti, oleacă bibliofil și olecuță scriitor".
