Multă lume a comentat negativ decizia autorităţilor române de a institui zi de doliu naţional sâmbătă, 26 aprilie, când au avut loc, la Vatican, funeraliile Papei Francisc.
Evident, cei care comentează aşa ceva sunt oameni cărora nu le lipseşte doar educaţia, ci şi empatia şi orice gram de iubire creştină.
Îmi asum complet aceste declaraţii, fiindcă am fost, nu o dată, martora unor comentarii deplasate, făcute, în biserică sau în preajma bisericii, la adresa altor culte (creştine şi acelea) sau a altor religii despre care vorbitorii nici nu ştiau nimic. De ce? Nu am să înţeleg niciodată. În loc să iubeşti, să accepţi, să îmbrăţişezi şi să sprijini alţi oameni care nu gândesc la fel ca tine, aşa cum însuşi Iisus Hristos a făcut-o, urăşti, excluzi, bârfeşti, dai cu metaforica piatră.
Între timp, oamenii pe care-i huleşti îţi fac lucrări în bătătură, îţi strâng gunoiul, îţi aduc mâncarea la restaurant şi chiar ţi-o gătesc. La Înviere, anul acesta, la micuţa Biserică "Sf. Gheorghe" de la mine din cartier, doi muncitori asiatici care locuiesc în preajmă ni s-au alăturat la slujbă şi au primit Lumina Sfântă, bucurându-se alături de noi. Ce poate fi rău în toleranţă?
