La Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, a săvârşit, miercuri, 3 septembrie, un Parastas pentru vrednicul de pomenire Arhiepiscop dr. Antim Nica, precum şi pentru toţi înaintaşii în scaunul arhieresc de la Dunărea de Jos. La slujbă au participat membrii Permanenţei Consiliului Eparhial, slujitorii Catedralei arhiepiscopale, angajaţii Centrului eparhial şi credincioşi gălăţeni.
Cu acest prilej, ierarhul Dunării de Jos a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a evocat personalitatea luminoasă a Arhiepiscopului Antim, care îşi doarme somnul de veci în Catedrala arhiepiscopală ”Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi.
Peste 20 de ani la cârma Dunării de Jos
Potrivit unui material documentar al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Antim Nica s-a născut pe 24 februarie 1908, în satul Bogzeşti (ţinutul Orhei) din Basarabia, un sat mic de răzeşi, aşezat în mijlocul codrilor, ce număra la acea vreme puţin peste 100 de case.
Tatăl său, Ananie Nicov, fusese, până la naşterea lui Antim, învăţător în sat, după care a fost hirotonit diacon. Mama, Anastasia, deşi suferindă, şi-a dedicat întreaga viaţă creşterii celor 12 copii. La botez, ierarhul de mai târziu a primit numele Alexandru. Trăind într-o familie numeroasă, tânărul Alexandru a trebuit să lucreze pământul alături de părinţii şi fraţii săi.
În vara anului 1927, şi-a terminat studiile, eliberându-i-se Diploma de absolvire a Seminarului Teologic din Chişinău, semnată şi de preotul Grigore Pişculescu (scriitorul Gala Galaction - n.r.), care a fost preşedintele Comisiei de examinare. În anii 1927-1931, a frecventat cursurile Facultăţii de Teologie din Chişinău.
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Curchi din ţinutul Orhei, în ziua de 24 iunie 1935, de către mitropolitul Gurie, care i-a dat numele Antim, amintind de marele ierarh Antim Ivireanul. La praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1935, primeşte hirotonia întru ierodiacon, la 11 aprilie 1936 este hirotonit ieromonah, la 21 mai 1939 este hirotesit protosinghel, iar pe 8 noiembrie 1940 primeşte hirotesia întru arhimandrit.
A fost ales episcop la Cetatea Albă - Ismail şi a fost hirotonit arhiereu în ziua de 23 ianuarie 1944, prin mâinile şi rugăciunile mitropolitului Irineu al Moldovei şi Sucevei, arhiepiscopului Efrem al Chişinăului şi episcopului Policarp al Americii. La scurt timp, când episcopul Cosma Petrovici a fost silit de autorităţile de atunci să se retragă, Antim Nica a fost numit episcop-locotenent la Galaţi, fiind instalat la 15 septembrie 1947.
În urma pensionării episcopului Chesarie Păunescu al Dunării de Jos, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales, pe 10 iunie 1973, ca episcop eparhiot la Galaţi pe episcopul-vicar Antim, acesta fiind instalat în scaun de patriarhul Justinian, pe 19 august 1973.
În anii de păstorire la Galaţi, arhiepiscopul Antim a avut o deosebit de bogată activitate, atât pe plan administrativ, cât şi pe plan spiritual, printre altele punând în valoare şi aducând la lumină complexul paleocreştin de la Niculiţel (locul unde au fost descoperite moaştele Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip).
Ultima parte a vieţii, deşi marcată de suferinţă trupească, i-a fost mult mângâiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, care l-a slujit ca arhiereu-vicar timp de patru ani şi care i-a continuat cu mult zel opera la Dunărea de Jos.
Arhiepiscopul Antim şi-a început călătoria cerească chiar în Ziua de Înviere a anului 1994.
Trupul arhiepiscopului a fost aşezat în pronaosul Catedralei arhiepiscopale din Galaţi, unde odihneşte şi astăzi, aşteptând Învierea de Apoi.
