Liniștea dimineții se risipește treptat în satul Rogojeni, judetul Galați, pe măsură ce fumul gros de la ceaune se ridică spre cerul senin. Zgomotul lemnelor trosnind în foc, aroma inconfundabilă a ciorbei de pește și glasurile animate ale localnicilor se amestecă într-o simfonie specifică, vestind o nouă ediție a Festivalului gastronomic pescăresc „Cu Peștele’n Bucate”. Aflat la a treia ediție, evenimentul a reunit sute de oameni dornici să se bucure de tradiție, mâncare bună și o atmosferă de sărbătoare.
De la primele ore ale dimineții, organizatorii și voluntarii s-au pus pe treabă. Focul a fost aprins devreme, iar zece ceaune imense au început să clocotească, gata să găzduiască o rețetă secretă, păstrată cu sfințenie de femeile din sat. „Ciorba de pește de Rogojeni e mai mult decât o simplă mâncare, e o poveste”, ne-a mărturisit o doamnă ce amesteca cu o lingură de lemn într-unul dintre ceaune. „La prima ediție, ne-am adunat toate și am pus rețetele la comun. Am ales-o pe cea mai bună, aia care ne-a adus aminte de copilărie. Vrem ca tinerii să nu uite gustul de acasă, să se întoarcă și să rămână aproape de noi. Cu speranța că nu vor mai pleca la oraș sau în străinătate.”
De la peștele proaspăt, la producătorii locali
Peste 800 de porții de ciorbă de pește au fost oferite gratuit tuturor vizitatorilor. Peștele, proaspăt și gustos, a fost procurat din bălțile locale. „Nu e pește cumpărat de la Metro, e pește bio, pescuit din zona noastră”, a subliniat un tânăr din spatele grătarelor. Alături de ceaunele cu ciorbă, o varietate de produse locale a completat oferta festivalului: pâine de casă, cozonaci, covrigi și cornuri calde, care-ți lăsau gura apă, dar și produse din lavandă, dulceață de trandafiri sau miere.
Un alt punct de atracție a fost standul scriitorului local Cornel Teodoru, membru al Alianței Rogojeni. Cu cărți dedicate în special satului său natal, el își propune să păstreze vie memoria locului și tradițiile acestuia.
O călătorie în timp și un strop de aventură
Dar cel mai mare interes au stârnit, însă, panourile cu fotografii vechi. Sătenii au adunat, scanat și expus o adevărată comoară vizuală: imagini din trecutul lor. Oamenii s-au oprit, au zâmbit și s-au emoționat, recunoscând rude sau cunoscuți. „E incredibil cum o fotografie poate să ne aducă aminte de atâtea lucruri”, a spus o doamnă în vârstă, cu ochii înlăcrimați, arătând spre o imagine alb-negru. „E ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc.”
Nici cei mici nu au fost uitați. Atelierul de tir cu arcul, unde instructorii îmbrăcați în straie de daci, tătari sau vikingi le-au arătat copiilor, dar și adulților, cum să mânuiască arcul, a fost un real succes. Aventura a continuat cu plimbări călare sau cu căruța, o bucurie simplă, dar de neuitat.
Evenimentul, organizat de Asociația Pro eco-Tur, în parteneriat cu Primăria Suceveni, a reușit să îmbine perfect tradiția culinară cu cultura și divertismentul. Spre seară, atmosfera a atins punctul culminant când o horă moldovenească s-a încins în mijlocul mulțimii, unind pentru câteva momente toate generațiile. Vorba aceea - „Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme”.
Festivalul a demonstrat că un sat poate oferi mult mai mult decât mâncare bună: poate oferi o incursiune în trecut, o lecție de istorie și o speranță pentru viitor.
