Vizibil nervos, dar şi curios, gealatul-şef al parohiei face jucărele serioase cu lumânarea aprinsă la ambele capete. În stânga şi în dreapta, în faţa lui (şi în faţa mea) măciuca de divorţ (de ceară) desenează arcuri şi cercuri şi dungi de foc, drepte şi zigzaguri de lumină. Şi, totuşi, arde foarte greu. Şi, totuşi, popa nu trece la asalt. Şi, totuşi, preoteasa nu strigă execuţia. Oare le place să mă chinuiască? Oare chiar merit osândă cu preludiu? Pedeapsă c ...

Am zis că vii cu fluturul de şapte...!... Sunt pregătit, mă duc să te aştept acolo şi atunci, unde, odată, din adâncimea unui înţelept, mi-a coborât (în Suflet şi în Cale) alt fel de capăt, alt fel de-nceput, alt fel de-a vrea înalt şi de-a pricepe lumina celui ochi Necunoscut, fără de care (pururi) nu se poate nici eu, nici tu, nici fluturul de şapte! Puţin, foarte puţin... gata, s-aude scurtarea depărtării... văd (şi-n gând!) apropierea cestui Pur şi Simplu fâl-f ...

Greu mai arde lumânarea pe post de ciomag răsplătitor! Popa face zâmbre şi-i gata să dea-n clocot! Da' parcă-i şi place joaca de-a execuţia! Încep să mă întreb dacă toată această amânare păguboasă nu-i cumva efectul firesc al spiritului malefic ascuns în fitilul de divorţ! Oare nu-i mai bine să-l rog să schimbe lumânarea, să ia una de cununie? Preoteasa-mi face din ochiul stâng, aşa, ca şi cum mi-ar spune să stau cuminte, că totul merge strună şi se desfăşoară ...

Dă să înceapă îndreptarea. Dă să înceapă purificarea. Dă să înceapă şi să termine ce aşteaptă de atâta vreme. Dă să înceapă salvarea preotesei şi să-mi cureţe sufletul de păcatul uitării peste gard. Dă să mă înveţe minte. Dă să mă anatemizeze. Dă în sensul exorcizării. Doar atât: dă să înceapă. Dar nu dă. Nu dă cu ghioaga de ceară. Oare s-a umplut cu milă? Oare vrea să-mi cânte ceva de/despre despărţire? Oare s-a umplut, aşa, brusc, deodată ş ...

Dacă vrei să faci din mine/ altceva decât ce sunt, fă-mă, uite-aşa, cât bobul/ unui grâu, să mă ascund sub această arătură,/ sub această ţărnă sfântă, unde mâini necunoscute/ bat din palme şi descântă, leagănă şi cheamă ploaia/ şi se roagă să cresc mare, bun (şi eu) măcar o dată/ pentru cea secerătoare de la marginea-ntâmplării,/ din lungimea unui vis dinspre care vii la mine,/ despre care nu am scris nici măcar o vorbă rară, nici măcar o vorbă deasă, ni ...

Stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu... oricând şi oriunde, se duce şi se cruceşte pentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu! Iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă... şi se închină mai frumos decât sora ei, viaţa... viaţa aceasta părelnică şi deşartă! Iat-o, se roagă pentru mine... şi nu-mi dă nici o atenţie... şi nici măcar nu-mi răspunde la salutul plin cu tandreţe şi respect, dulce şi amar! Îi desluşesc ...

Sigur că da! Un cuvânt de adio trebuie neapărat rostit în aceste momente de cumpănă, foarte importante pentru memoria cea de toate zilele! Îmi dreg vocea încărcată cu zdrobitoare emoţii şi încep! Părintele se uită la ceas, stă cu lumânarea aprinsă şi ascultă! Măciuca de ceară arde greu! Se cunoaşte că-i de divorţ! Dacă era de cununie, ardea mai repede! Nu? Sau rezistă din cauza/ mulţumită cuvântului meu de adio? Că nu zic orice fel de rămas bun! Aşa zic: "Şi mă ...

Acolo, sub alun, mi-aduc aminte... o pasăre înaltă s-a dat jos şi mi-a bătut din aripi şapte vorbe: eu am trăit şi am cântat frumos!... Acolo... sub alunul unde noaptea venea să-mi facă lună-n paradis... ş-apoi stătea (cu mine) toată ziua... parcă eram la pomul interzis şi-n cea mai sacrosanctă aşteptare până începe seara următoare! Şi auzim des/cântecul din frunze... (viaţă şi moarte fără vrun cusur)... cum cade cumsecade... (cu uimire)... pe micul jur, pe marele- ...

Înainte de-a începe să mă otânjească, îl rog pe nenea popă să-mi permită şi să-mi îndeplinească o dorinţă. Omul dă dovadă de-un teribil umanism şi pică de acord. Astfel, mă deplasez câţiva paşi până la cutia milei şi pun toţi bănuţii pe care i-am adunat din urma unui mort, cu o zi înainte, care era o moartă, de fapt, şi se ducea andante în Marele Dormitor Universal de la capătul autobuzului 9. Apoi, bat şi toaca, bat şi clopotul, şi-mi fac şi o suită de cr ...

Cum ziceam, pârdalnicul de popă mă întreabă dacă vreau să ne achităm în luptă dreaptă sau în luptă strâmbă. Şi-i răspund cu frica pe ţeavă, cu inima în beregată, cu ochii la clopotniţă, cu gândul că n-am pe unde s-o şterg, că nu am nici o scăpare, că trebuie să înfrunt nişte principii bătute în piroane şi nişte hachiţe/baliverne sentimentale ancestrale cu design/aere de preot: "Aprob pozitiv pentru bătălie strâmbă, onor sfinţia ta, că pentru luptă din ...