Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou"
Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara,
şi prin livada cu aduceri în aminte
să-ţi treac-un zimbru către locul adormirii,
ultim, tăcut, umil, bătrân... printre cuvinte!
Dacă-l auzi şi vrei, cumva, să mai rămână,
leagă-l cu lanţul de-un gutui, de doi gutui,
să fie-al tău... (şi viu! şi mort!)... să nu mai fie
al depărtării... animalul nimănui!
Nu-i mofturos – nu cere apă, nici mâncare –
spune-i, te rog, doar noapte bună şi... atât,
este sătul de viaţa-i lungă, foarte lungă,
i-i somn, i-i somn... şi are inima la gât!
Şi să-i mai zici să nu viseze... şi să doarmă
adânc, adânc, adânc, adânc, adânc, adânc... !
Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara,
şi-nchide-i ochii ANIMALULUI NĂTÂNG!
