Oficialii de la Atena se grăbesc, înainte ca delegaţia de evaluare a UE, FMI şi Banca Central Europeană să pună piciorul în Grecia, să evoce „apocalipsa” ieşirii din zona euro în cazul nesemnării acordului pentru un nou ajutor financiar în valoare de 130 de miliarde de euro. Pare a se fi uitat vremea în care ex-premierul George Papandreou venea cu ideea unui referendum pe tema planului de redresare şi că, la modul sincer, grecii şi-ar dori banii, dar nu mai sunt dispuţi la noi curbe de sacrificiu.
Din păcate, nici măsurile de austeritate luate până acum nu au avut efecte vizibile, iar termenii vechiului împrumut de 110 miliarde de euro, vor fi rataţi. Oficialii eleni ştiu asta şi îşi pun de pe acum cenuşă în cap, în aşteptarea experţilor străini. Scenariul de coşmar ar fi acela că, fără a semna un nou acord, Grecia nu va mai putea să-şi onoreze în martie răscumpărarea unor obligaţiuni de peste 14 miliarde de euro, ceea ce ar aduce ţara în pragul falimentului şi excluderea de pe pieţele financiare.
Prin urmare, cu sau fără un raport pozitiv al evaluării „progreselor” de până acum, noul acord trebuie semnat, altfel, adio zonă euro! Desigur, în urma unui astfel de „cutremur” financiar, de Grecia s-ar alege praful şi pulberea, dar unda de şoc ar putea dărâma şi economiile fragile din Spania, Italia sau Portugalia. Declaraţiile Atenei nu sunt numai pentru urechile instituţiilor de la Bruxelles, ci şi pentru creditorii privaţi care ţin cu dinţii de datoriile pe care Grecia le are la ei.
Băncile şi agenţiile de asigurări obligate ca… „de bună voie” să „rostogolească” o serie de datorii, ar putea fi, potrivit „gurilor rele” din anumite cancelarii europene, să fie forţate să accepte chiar şi o depreciere cu 75 la sută a obligaţiunilor greceşti. Ideea ar fi că, dacă Grecia iese la liman s-ar putea recupera măcar un sfert din datorii, dacă Grecia se prăbuşeşte nu s-ar recupera nici praful de pe tobă.
Dintre două rele, oficialii eleni îl sugerează pe cel mai mic, salvarea lor însemnând, în ultimă instanţă, salvarea tuturor. Desigur, asta înseamnă alte zeci şi sute de miliarde de euro pompate pentru a ţine în viaţă finanţele greceşti. Altfel spus, vremea când grecii făceau daruri a trecut, acum aşteaptă ei să primească, măcar un nou împrumut.
