Neîncredere pe datorie

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 După ezitări destul de serioase, Grecia este pe cale de a primi „undă verde” pentru noul ajutor financiar, în valoare de 130 miliarde de euro. Desigur, Atena şi-a luat angajamentul unor noi măsuri de austeritate şi de respectare a angajamentelor cu creditorii, dar la modul practic nu sunt prea numeroşi cei ce cred cu adevărat că grecii vor fi şi în stare să-şi respecte angajamentele.

Noile măsuri de austeritate prevăzute în proiectul de acord au amplificat deja nemulţumirea populaţiei, mii de oameni au ieşit în stradă pentru a acuza „dictatura UE”. Dacă în trecut reacţiile la astfel de manifestări au fost relativ ponderate şi pe un ton mai degrabă înţelegător, de această dată replicile din partea oficialilor europeni au fost destul de tăioase. După ce în urmă cu câteva zile miniştrii de Finanţe din zona euro au fost pe cale să renunţe pur-simplu la a mai acorda vreun sprijin financiar Greciei, acum comisarul european Viviane Reding le-a recomandat grecilor să nu mai caute ţapi ispăşitori în afară şi să îşi asume efortul de a scoate ţara din impasul în care se află.

Semnarea acordului pentru noul împrumut este în fapt preţul pe  care liderii europeni sunt dispuşi să-l plătească nu atât pentru salvarea destul de problematică a Greciei, cât pentru a mai câştiga timp în vederea consolidării şi scoaterii din zona periculoasă a economiilor ţărilor UE predispuse la contagiune, precum Italia, Spania sau Portugalia. Dacă acordul cu Grecia nu ar fi semnat, statul elen ar intra în incapacitate de plată în mai puţin de o lună de zile, aşa că o tranşă din împrumut ar putea lungi lucrurile cel puţin până după alegerile anticipate programate în aprilie.

Din partea noii puteri de la Atena, legitimate prin votul popular, se va aştepta atunci un angajament mai ferm pe calea respectării termenilor acordului. Probabil că nici o altă concesie nu va mai fi făcută Greciei, iar ratarea ţintelor programate va însemna suspendarea acordării viitoarelor tranşe din noul împrumut. În acest interval s-ar putea gândi eventual şi o strategie de scoatere a Greciei din zona euro, un „plan B” ce nu este deloc simplu dat fiind mecanismul complex pe care l-ar presupune „reinvetarea” drahmei, o monedă ce ar avea din start soarta unei devalorizări accelerate.

În fapt, pe lângă povara datoriei, cel puţin la fel gravă este lipsa de încredere în capacitatea autorităţilor de la Atena de a gestiona situaţia. Să nu te încrezi în greci, nici măcar atunci când le faci daruri pare a  fi morala ultimilor ani. Şansa Atenei este, deocamdată, vulnerabilitatea celorlalte ţări din zona euro. Dar când zona euro va fi destul de puternică pentru a face faţă şocului prăbuşirii Greciei, şirul concesiilor se va sfârşi.

Citit 6818 ori Ultima modificare Luni, 20 Februarie 2012 13:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.