Pe apă şi în apă şi sub apă
(ochi după ochi) se-nchid şi se deschid
atâtea vieţi şi morţi ne/cunoscute...
sub semnul paradisului lichid!
Corăbii vii, şi singure, şi moarte,
pline, şi goale, calde, lungi, şi reci...
piraţi haihui, corăbieri titanici...
aşteaptă (scufundate) veci de veci!
Ce zei trimit furtuni să răscolească
aceste amintiri de lemn şi dor,
să scoată (prin descântec de sirenă)
râsul trecut şi plânsul viitor!?
Trimit şi luna să descrească ţărmul,
poate începe (tocmai în adânc)
mişcarea să desferece misterul
chiar pe nisipul celor care plâng!
Plâng cei plecaţi de mult, de o vecie,
şi cei care aşteaptă doar un semn
de viaţă sau de moarte, de la toate
aceste mari şi mici uitări de lemn!
Ne/cunoscutul apei (plin cu apă)
şterge rugina de pe infinit...
şi-ncarcă în (corăbii de hârtie)
istoria infernului lichid!
