Nu cumva Nu-i Nimic... şi noi credem că E
de/finit un concret învelit în abstract?...
Şi, atunci, nu cumva, undeva, (n)-am greşit
când am spus că n-a fost niciodată exact
şi real cest grozav hocus-pocus flămând,
cest viclean joc umplut cu nimicuri de rând?
că-i un simplu şi trist şi umil catastif
re/produs într-un cap presupus, flasc, naiv?
Nu cumva E Nimic... şi noi credem că Nu-i
de/finit un abstract învelit în concret?...
Şi, atunci, nu cumva, dacă nu-s credincios
şi am spus (ne/greşit) nu există proclet
fără logos la vârf înmuiat în absurd,
in/finit scurt pe lung, in/finit lung pe scurt?
Nicăieri, peste Tot, şi Acolo, şi-Aici...
sunt doar Litere Mari... şi doar Litere Mici!
