Moto: „orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme./ apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea/ asta este umbra cuvintelor mele”: (Iolanda Cremene)
!să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele
aici în această absenţă/ de loc şi de timp şi de mod
să stai cum atuncea pe prispă/ frumoasă cu ochii la stele
din care se-nfruptă neantul/ din care secundele rod!
!şi când ai s-auzi fremătare/ şi foşnet aproape de tine
să ştii că sunt şoaptele tale/ rămase uitate demult
te rog să le laşi să se-audă/ sunt veştede rare puţine
plecasem afară devreme/ şi n-am mai putut să le-ascult!
