Sigur că da! Şi eu, şi Cherpedin, şi Prăpăd... aprobăm pozitiv, cum ar zice geniul Caragiale, textul lui Mutelcă despre Moarte! Şi-i cântăm „Mulţi Ani Trăiască”, gândindu-ne că „altădată/ o s-o facem şi mai lată”! „Ia mărturiseşte-ne, moşule, ai fost fericit vreodată?” - îl sâcâie Costică Prăpăd. Gazda noastră formidabilă la nouăzeci şi şapte de ani, cu ton calm şi indubitabil, răspunde scurt, nimicitor: „NU EXISTĂ FERICIRE”!... Aceste trei ...

Nu ştiu de ce şi cum o fi muritceastă soprană mică, de pădure -cred c-a ucis-o vrun puşcaş viclean,cu chip de om obişnuit să fure!Stă ţeapănă şi mută pe colnic -în ochi nici o scânteie nu mai are,sufletul ei înfăşurat în tril(ultimul tril) se pierde-n depărtare!Înaltul stă oleacă din văzduh,se-nclină la pământ să priveghezeo moarte criminală, fără sens,ascunsă-n trupul cestei mici mirese!Şi păsări vin cernite, toate vincu tot ce au curat, pe dinafară -le v� ...

ASTĂZI SE NAȘTE IISUS și-ncepe ce nu/se știe: tot ce s-a spus/nu s-a spus în/spre/din/spre VECINICIE! Astăzi pogoară ÎNALT umblet la tine, la mine pentru o mână de CALD zis din ADÂNCURI DIVINE! Astăzi se-ntâmplă CURAT SINGUR, din poartă în poartă, azi toate stelele cad, însă nici una nu-i moartă! Cad să vedem ce FRUMOS - eu, tu, el, ea... fiecare - știm cum de SUS până JOS nu-i TOT/NIMIC la-ntâmplare! Hai s-auzim chiar ACUM tot ce nu/știm de/spre CALE: tot ce-i ANT ...

Enigmaticul şi para/simpaticul moş Ion Mutelcă face parte din categoria rară a bărbaţilor spontani în replici, domoli la vorbă, iertători de greşeli şi de păcate, auto/persiflanţi, ajutători şi gata să sară în foc ori în iaz pentru năcazul abătut pe capul şi pe sufletul prietenilor/duşmanilor săi! Nu plânge la înmormântări, însă nici nu râde la nuntă! Nu se plânge de greutăţile inerente vieţii! Îşi duce traiul cu două pensii: una de la Stat şi una de Vete ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" E noaptea... numai noaptea poate fi în rochie de ziuă, foarte lungă...!... Stă şi-o aşteaptă tocmai de atunci, însă nu ştie dacă va s-ajungă tocmai acum, nu crede-n ne/noroc, nici în magie neagră, albă, verde, nu varsă lacrimi, nu se roagă-n sus... dacă n-ajunge, n-are cum/ce pierde! Nu are cum şi ce să mai câştige când Cest Acolo e un Cel Aice! Stă şi aşteaptă... lumea-i face semn cu degetul şi vorba de ocară, ...

Mama mea nu era foarte frumoasă! Ce frumoasă nu era Mama! Era aşa: semăna cu Mama ta, cu Mama lui, cu Mama ei! Ducea vaca de lanţ, la păscut! Ducea sapa de coadă, la prăşit! Ducea secera pe umăr, la secerat! Ducea mere şi turte în poala pestelcii, la copii! Ducea vorbă caldă la duşmani! Ducea voie bună la prieteni! Ce urâtă nu era Mama! Oare cât de urâtă nu era Mama celui pe care niciodată nu l-am cunoscut? Mama dezlega nodul batistei şi-mi dădea bănuţi pentru biscui� ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ai grijă, fii atentă: să fii atunci şi-acolo...!Mă hodinesc... vin mâine... sunt gata de plecare,mai am doar două vorbe de spus/lăsat în urmă,şi-ncep întâia filă din cartea următoare!E cartea ta, frumoaso... pe care-o scrii întrunaşi-o dai celor cu sete şi foame de lectură,chiar şi neputincioşii n-au încotro şi-ascultăcitiri şi recitaluri din opera ta pură!Citiri şi recitaluri sub sfinte candelabre,sub lună, sub ...

Sigur că da! După moarte, Poeţii, indiferent de nume ori pseudonim, nu „există” decât prin Pomenire, adică „bârfindu-i” rău sau bine şi cetindu-le cărţile! Tot la fel cum zice Nichita Stănescu „nu există fulger fără fulger”, putem afirma (fără rezerve) că „nu există Eminescu fără Eminescu”, „Dante fără Dante”, „Ivănescu fără Ivănescu”, „Esenin fără Esenin”... dacă uităm să le mai rostim re/numele şi dacă uităm să le mai deschidem � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Hai să ne sfădim fără sâc! sâc! - / să ieşim din iastă fundătură,să fugim din ist calabalâc/ şi din iastă acră mură-n gură!Hai să ne jucăm de-a omul... hai.../ hai să dăm la cai bună vestire -cailor, di/stinşii noştri cai/ în război şi-n pace şi-n iubire!Cailor - la trap şi în galop,/ în buiestru şi-n zăbală - fie-iscrisei voastre sufletul meu rob,/ hai să dăm o şansă veşniciei:fără voi, nu are nic ...

Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou"  De când îl ştiu, ZICE CĂ-I CEL FĂRĂ FOLOSşi fără haz...şi nu mai vrea să treacă printrece se numeşte relativ şi absolut,nici să rămână, nici să iasă, nici să intre! Cum să rămână-ntr-un aicea ordinar?de ce să plece din acest infern – [pe care(l)-a călărit spre-un paradis plictisitor] –pe care (încă) tot mai stă (frumos) călare? Unde să intre...când e-o poartă-n faţa lui,pe care vede "stai", "pericol ...