eu nu ţi-am adus apă vie/ izvoarele mele sunt moarte şi nici o scânteie înaltă/ să vezi ce lumină mai arde în ochii aceleia care/ a râs şi a plâns pentru tine cu preţul dispreţului dinspre/ blestemele tale senine cu preţul uitării în cele/ mai mici şi mai negre firide din tot ce mai este-amintire/ la geamul ce nu se deschide   eu nu ţi-am adus desfătare/ cuvintele mele sunt sparte îmi umblă gheţarii prin sânge/ să afle titanice moarte să plângă epave umplute/ cu sufl ...

Draga mea încă Rătăcitoare prin poghiazurile Deşertăciunii, nu ştiu dacă-ţi mai aduci aminte când şi cum ţi-am spus că toate reginele sunt femei, însă nu toate femeile sunt regine, dar pot să-ţi mărturisesc (fără nici o rezervă de sinceritate) că tu nu eşti nici Regină şi nici Femeie! Cred că aceasta-i cauza pentru care-s îndrăgostit lulea de tine, numai şi numai de tine! Pe celelalte le-am venerat pe gratis, adică fără nici o investiţie sentimentală, fără nic ...

Mă uit în urmă şi mă văd/ pe Dealul Zimbrului...atuncea, când învăţam ce-nseamnă „sunt”,/ ce este şi ce face Crucea, ce-nseamnă vacă, şcoală, vis,/ Credinţă şi Deşertăciune... şi ce se spune despre Gând.../ şi despre Suflet ce se spune... când învăţam să mă declin,/ să mă conjug la drumul Mare şi să alerg pe drumul Mic/ dintre Apune şi Răsare!   Şi învăţam ce-nseamnă Drag/ şi Dor...şi că „memento mori”-i acum stăpân pe Soarta mea/ şi pe ru ...

Opt Zeci şi Nouă de ani și aproape Cinci luni de la Naşterea Poetului Nichita Stănescu...plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploieşti? Şi poate cineva să creadă că nu mai trăieşte Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că „trăieşte”! Şi asta fiindcă a ştiut să „moară” în fiecare zi! Pentru că a vrut şi a ştiut şi a putut să nu-şi ducă Viaţa/Crucea pe târâre! Pentru că a ştiut să ceară şi să primească Dezlegare la/ ...

(!) mâine am să-ţi scriu pe glezne/ despre ieri(ul) când beam de unde cântă broasca/ şi mâncam pământ (!) (!) şi jucam şotron şi ţurcă/ – lung şi mult jucam – şi scriam (pe ţărnă) „Mama”,/ „Dante” şi „Khayyam” (!) (!) şi scriam şi „ala-bala-/ portocala”...şi repetam la conjugare/ verbul „a iubi” (!) (!) repetam „La steaua...”, „Corbul”,/ „Moara cu noroc”, somn şi vis prin răsărita/ galbenă „Van Gogh” (!) (!) mâine-am să-mi po ...

Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Rică, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din lirica doamnei Iolanda Cremene: „linia dreaptă este un cerc odihnindu-se”! Maiorul se uită la mine şi parcă vrea să mă determine! Şi chiar mă determină! Uite-aşa: „trebuie să v ...

(!) mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos...acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept (!)   (!) n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi...şi doar de mii şi mii de ori am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat... şi m-am întors şi am trăit adeseori (!)   (!) am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei, verb şi adverb şi aoleu şi alelei... ş ...

Da, sigur că da...numai Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare beau astfel de vin! Vin sfinţit cu Sapa şi cu Lacrima şi cu Sufletul răzeşilor din partea de Nord a Moldovei de Sud, mai cu samă! Vin pe care l-au visat şi l-au râvnit atâtea lifte mizerabile! Vin pe care Fiul lui Dumnezeu îl Face din Apa straşnic apărată de Căţelul Pământului şi murmurată-n atâtea şi atâtea Fântâni! Fântâni de unde-şi ia Viaţă cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română! Fânt� ...

PE MARGINEA ACEASTA A LOCULUI ACELA E MARGINEA ACEEA A LOCULUI ACESTA – nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni, celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celesta (!)   nimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fie vreun suflet al mişcării în sine, pentru sine – şi nici o fulgerare de gând ori ipoteză nu răscoleşte starea, nu face rău sau bine (!)   adio izbândirii în cest ne/drept estetic, în cest fără acolo, în cest fără aicea – ce simplu psihedelic, ce pur paradigma ...

Într-un singur glas, bucuroşi că mai trecem o dată pe lângă hatmanul Mazepa şi că ne vom umbla pe Libertăţii, una dintre cele mai liniştite şi arhaice stradele din Galaţi, aprobăm pozitiv propunerea prietenului Rică, mai ales că eu am mai fost în perimetrul casei şi ogrăzii şi grădinii sale când munceam (pe bune!!!) ca să funcţioneze Protecţia Civilă în caz de Urgenţă, ferească Dumnezeu!... Aşadar, sărutăm mâinile Mariţei cu statueta Mariei la gât, îi salută ...