Poem circumstanţial de Tot (despre ne/răbdare)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Eu n-am avut răbdare niciodată...

am căutat-o-ntruna...şi o caut

în pas alert (sălbatic) de pian,

şi-n tânguiri (domestice) de flaut,

şi-n tril (devastator) de liră spartă,

şi-n fluierat de mierlă părăsită,

şi-n glas îngânător de cuc stingher,

şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită...

dar toate (negreşit...şi fiecare)

au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare!

Sigur că da...mi-a dat de toate mama

(din prima până-n ultima secundă

a frumuseţii sale pe pământ)

să nu se frângă firea mea măruntă,

să am pe drumuri şi să am pe cale,

şi viaţa să-mi ajungă până moare,

dar nu mi-a dat destul curaj să rabd...

cred că nici ea n-a mai avut răbdare

pe cest întâmplător cuvânt de lut

şi-ntr-astă lume descurajatoare!

Citit 6396 ori Ultima modificare Joi, 09 Mai 2019 18:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.