Moto:
„timpul trece peste noi cu nepăsarea hoţului grăbit,
ce strânge prada fără să se uite” (W. Shakespeare)
Parcă nu te-am văzut de o mie de ani
şi parcă n-am să te mai văd niciodată -
îmi sfârâie inima şi bate din ce în ce mai încet
la uşa mea vinovată!!!
A vrut să bată şi la uşa ta,
dar nu erai acasă -
atunci,
ca şi cum s-ar fi sfârşit lumea,
ai început să fii din ce în ce mai frumoasă,
iar eu am început să fiu cel din ce în ce mai singur
şi cel mai urât de pe pământ -
un rămas fără UNDE, fără CUM, fără CÂND!!!
