NUNTĂ în CER (de/spre a/dormirea Mariei)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare

că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare

de când aştept – fără preget – / să vină trenul cu mătăsuri –

iar trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri

 

să vină trenul cu mătăsuri/ pentru gătire de mireasă

visată drept, râvnită mult/ şi dusă-n braţe pân-acasă,

până-n ograda cea cu tei/ frumos cât mirele...şi până

la steaua mea-nflorit şi nalt/ cum poate doar limba română

 

şi – dacă vrei să mă asculţi/ măcar un strop dintr-o clipită –

ai să-nţelegi că te-am iubit/ cum n-am iubit nici o iubită

nicicând...şi pentru care-aştept/ în gara cea de altădată,

să vină trenul scump, (de)scris/ în prima strofă-nfierbântată

 

în gara cea de altădată,/ sub amintiri, sub felinare,

unde-am aflat că trenul meu/ s-a răsturnat într-o-ntâmplare

şi nu mai vine prea curând,/ ori nu mai vine niciodată,

dar nunta va să fie-n cer.../ şi-n veac de veacuri îngropată

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 5528 ori Ultima modificare Miercuri, 14 August 2019 15:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.