Moto:
„moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea”
(Gabriel Garcia Marquez)
ascult cum se scutură liniştea-n cer
de-atâta uitare,
cum tremură sufletul meu efemer,
dar ţie nu-ţi pare
oleacă de rău şi de trist şi de dor
pe urmele mele
rămase-n ţărână, să vezi cum cobor
cu ochii la stele
să vezi câtă zgură, să vezi cât nimic
n-atâta văpaie,
s-auzi cum lumina se hâţână-n frig
şi cum se îndoaie
şi cade cu gâtul pe-un unghi ascuţit,
şi tace, şi moare
aşa cum se scutură liniştea-n schit
de-atâta uitare