Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” PUNCT cu PUNCT (adevăr gol și minciună plină)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă,

cum plus-minus tot întunericul morţii

din lumea aceasta, şi nu din cealaltă –

adică din viaţa chircită-n proporţii,

rapoarte şi cifre, în dulci şi amare

păreri despre „cine”, păreri despre „care”,

adică-n convenţii/minciuni desemnate

să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate

că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate”

miraje şi falsuri şi goală „uitare”!

 

Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie,

se crapă, se frânge, se sparge şi piere

absenţa luminii – în ceastă odaie

dă-n mugur şi-n floare un punct de „vedere”

şi mângâie (mândru) conturul morganei,

dar ştie (umilul) ce sfântă scorneală

stă-n ochiul smeririi şi-n sânul icoanei

când „tot” nu e plin şi minciuna nu-i goală,

când cade-n extaz, ca-n „uitare”, defunct –

şi-ncepe „nimic” in/finit...punct cu punct!

Citit 3470 ori Ultima modificare Duminică, 04 Iulie 2021 22:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.