ce, nu-ţi mai ajunge steaua?/ vrei vro una mai înaltă?
mai frumoasă? mai încolo?/ mai încoace? mai naivă?
vrei mai dulce? mai amară?/ mai pitică şi mai caldă?
n-asculţi popa cum (des)cântă/ mult râvnita ei colivă?
nu vezi lumea cum aşteaptă/ sumbrul fornăit al popii?
şi cum salivează-ntruna,/ gudurându-se la gândul
că-i porneşte asfinţirea/ şi s-apropie comândul
chiar acum şi-aici, pe malul/ cest nemărginit al gropii?
bucură-te, las-o păcii,/ zi-i să-i fie mai uşoară
ţărna decât i-a fost viaţa-n/ sacrosanctă strălumină!
zi-i „la revedere, doamnă.../ te aştept iar, domnişoară,
să-ţi aud scâncetul grabnic/ prin ogradă, prin grădină,
să-ţi păzesc naturaleţea:/ râsul, plânsul, visul, rândul!”
bucură-te şi te uită/ peste umăr, taci şi-nvaţă
cum se-ntâmplă iarăşi cerul/ şi văzduhul şi pământul
când o viaţă-i fără moarte,/ dacă moartea n-are viaţă!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" MONOLOGUL HULPAVULUI NE/LĂMURIT [fără sanchi] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Oroloaga MARIA Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" BĂTRÂNII (despre Costică Avram, zis Țugui, din Cudalbi) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” JURĂMÂNTUL din URMĂ [despre MAMA] ȘAPTE CUVINTE DELICATE (II) ORDIN DE ZI PE VEŞNICIE – (după 40 de ani)
Mai multe din această categorie:
