În vara anului 1965, luptătorul român Petrică Poalelungi pășea pe salteaua Campionatului Mondial de lupte din Manchester, Marea Britanie. Sportivul român îl avea în față, ca oponent, pe cel care, în urmă cu doar un an, la Tokio, devenise campion olimpic. Lupta a durat doar câteva secunde. De atât a avut nevoie Petrică Poalelungi pentru a-și trânti oponentul pe saltea și pentru a-l ține imobilizat timp de câteva secunde, suficient cât să fie declarat câștigător. Ca sportiv de performanță, astfel de rezultate au fost ceva obișnuit pentru luptătorul gălățean. Ajuns la 80 de ani, după o viață dedicată sportului și formării a generații întregi de luptători, fostul mare campion are nevoie acum de sprijinul nostru.
Despre situația grea prin care trece acum Petrică Poalelungi am aflat de la Neculai Chiranus, și el fost luptător. "Îmi este foarte greu să descriu drama unui campion care a reprezentat cu onoare și cu mândrie emblema Galațiului, în țară și în lume. De aceea, vreau ca dificultățile întâmpinate de acest om să fie cunoscute atât de cititori și de iubitorii sportului, cât și de cei sus-puși, care, din păcate, tratează cu nepăsare emblemele sportive. Este vorba despre drama pe care o trăiește cel mai mare sportiv de lupte al Galațiului, Petrică Poalelungi, care, la 80 de ani, trăiește într-o garsonieră cu chirie, fără căldură, mistuit de boală și cu datorii", scrie, într-o scrisoare trimisă la ziar, Neculai Chiranus.
Primul rezultat important obținut ca luptător de Petrică Poalelungi datează din 1962, atunci când a devenit campion republican, ca militar în termen, fiind legitimat la Steaua. Din 1964, a câștigat zece titluri de campion național, pentru Dunărea Galați. În 1960, a fost inclus în lotul național al României, fiind selectat chiar de celebrul antrenor japonez Shigeru Kasahara.
A participat la trei olimpiade (Tokio - 1964, Mexico - 1968 și Munchen - 1972), la ultima obținând locul al cincilea. În 1965, la Manchester, a câştigat locul patru la Campionatul Mondial. A fost vicecampion european și campion balcanic. A obținut și două titluri de vicecampion balcanic. S-a distins în șapte turnee internaționale, unde a fost câștigător.
După ce și-a încheiat cariera de sportiv, a devenit antrenor de lupte libere, fiind antrenorul echipelor naționale de juniori și de seniori ale României. Ca antrenor la CSM Dunărea Galați, a scos mai mulți campioni naționali la juniori și la seniori. Pentru valoarea sa sportivă, a fost recompensat cu titlurile de Maestru emerit al sportului, Antrenor emerit și cu Ordinul "Meritul Sportiv" clasa I.
"Pe plan local, în 2014, a fost desemnat Cetățean de onoare al municipiului Galați. A fost recompensat cu o diplomă și cu un buchet de flori, în vreme ce alți sportivi cu performanțe mai modeste au primit recompense bănești substanțiale, unii chiar și apartamente. Acestui om valoros nici măcar o garsonieră nu i s-a cuvenit. Și, ca să vedeți cât de «prețuit» a fost pe plan local, vă mai spun un paradox: deși era președintele Asociației Județene de Lupte Galați, cei din conducerea CSM Dunărea Galați i-au interzis, de la 1 martie 2017, să mai aibă acces în sala de lupte. Aceasta este drama unui sportiv de o modestie rar întâlnită. Sper ca acest apel să sensibilizeze organele locale, în așa fel încât să nu avem nefericirea de a vorbi la trecut despre acest om deosebit. Gerul nu iartă un bătrân de 80 de ani", adaugă, în scrisoare, Neculai Chiranus.
