bate vântul frunzele pe vale/ unde mai găsesc iubirii tale
loc de legănare loc de joacă/ să întindă mâinile să tacă!
îmi aduc aminte se aude/ cum făceam din clisă paparude
şi ploua şi ne strigau afară/ flori de câmp şi lemne de vioară!
aşteptam până răsare luna/ ne dădeam de-a dura totdeauna
răsărea din ochii tăi de fată/ bată-te norocul, să te bată!
greierii cântau la drumul mare/ hoţii le furau din buzunare
cântecul de greier nu se teme/ că se mută iar în crizanteme!
numai frig şi dor şi lemne ude/ vara a rămas în paparude
şi ce plouă iată şi ce plouă/ şi tu plângi cu mâinile-amândouă!
bate vântul frunzele pe vale/ unde să fac loc iubirii tale
n-am loc dar am inimă curată/ bată-te norocul să te bată!
