pe vremea când studiam constituţia caprei de tăiat lemne, cu pădurea spânzuraţilor deschisă taman la pagina despre execuţie, a venit o pasăre mai neagră decât corbul lui poe, dar n-a reuşit să-mi şoptească celebrul nevermore, deoarece a trecut vecinul deştept cu buldozerul şi a răsturnat ograda peste mine, uite-aşa, să moară şi capra vecinului! uite-aşa!   s-o creadă el că poate să-şi irosească viaţa în pădurea mea! crede că dorul mă abandonează aşa, cu una, ...

prima dată îmi este dor până la şapte şi-un sfert! apoi... alerg la mormântul lui rimbaud să-i cer un cuvânt împuşcat în genunchi pentru tine... altfel nu mi se supune, nu-mi răspunde la comenzi! după aceea... adorm la umbra smochinului şi visez o femeie născând vertical o piatră de colţ lovitoare în moalele capului meu umplut cu iluzii! brusc, mă loveşte un cioclu cu lopata pentru onor înainte de şapte şi-un sfert... şi-mi citeşte după-amiază o cerere de iubire p ...

!... e-aşa de întuneric, doamnă, că nu se vede nici lumina, orbecăiesc pe ordonată şi pe abscisă, dar nu ştiu şi nu aud enormitatea unde se-ntâmplă ce se-ntâmplă: morfologia şi sintaxa acestui surdomut târziu...! !... şi mă întrec în levitaţii prin bezna asta exemplară, prin tot închisul cest localnic în cest deschis nemărginit, dau din uitare în uitare, din colţ în colţ, din lipsă-n lipsă, dar nu mă-mpiedic de sămânţa vreunui licăr de/finit...! !... alcătu ...

Simt profunzimea somnului în zbor, dar va să vină, pe ne/aşteptate, oprirea naltă, pentru odinire... să mă trezească la realitate! Simt stare-ntr-un târcol apropiat de ceastă heruvimică zburare printre visarea celor duşi acolo şi-a celor înc-aici... şi-n contra/stare! Şi dorm, şi zbor... şi nimenea nu cere răgaz pentru trezire şi-nviere! Dar golul greu din suflet şi din gând, şi destrămarea din morfologie îmi spun că-ntr-o clipită următoare realitatea nu mai înt� ...

Alaltăieri, când te-am apelat pe firul lung, sofisticat, enervant şi indiferent al Relaţiei dintre noi, mi-ai franjurat timpanele c-o scuză interminabilă şi mi-ai luat piuitul c-o ameninţare greu de suportat pentru Candoarea-mi din dotare! Te-ai fasolit şi te-ai gudurat la condiţia mea de Om care şi Crede şi Cercetează, dar n-ai catadicsit să mă dumireşti, n-ai vrut (ori n-ai ştiut, ori n-ai putut) să-mi răspunzi clar şi punctual la întrebarea care mă frământă şi mă mu ...

CrizanteMire!... CrizanteMireasă!... astăzi e Ziua/Clipa dumneavoastră, luaţi aminte: azi începe Drumul de dincolo/dincoace de fereastră, de dincolo/dincoace de Mirare, de Întrebare şi Răspuns, de toate câte-s aşa şi-aşa-ntr-un Tainic Vals şi-ntr-o mulţime de Singurătate, câte sunt Minus/Plus aici şi-acum şi-n veci, fără de care nu se poate! Chiar bine/cuvântez Sfânta Doime care s-aşează azi într-o Cunună şi-şi mută Viaţa într-o Verighetă... iar Duhul meu şi-n ...

Doamna mea de dincolo de uşă, am o rugăminte fără leac:/ fii măcar o clipă mai miloasă, adu-mi (astăzi) fluierul de fag!/ fluierul acela de-altădată, când ziceam (din el) de dor prin lunci/ şi te aşteptam să vii pe vale, şi nici pân-acum nu (mai) ajungi!// Ai venit o dată, doar o dată...ş i-ai plecat spre deal, departe hăt,/ tocmai unde-ncepe tot nimicul!... dacă te întorci, am să-ţi arăt/ ce-ai lăsat în urmă, fără milă, şi ce însemnează ne/dreptate/ într-o cl ...

Eşti o mincinoasă mută, surdă, proastă... mă nenoroceşte mutra ta sticlită, nu mai scap de tine, parcă stai la pândă, eşti o astringentă, eşti o aguridă! Trec pe lângă tine şi m-apucă groaza, mi se strepezeşte calea cea orală, mi se taie sensul, mi se curmă starea, fă, misterioaso... falsă i/reală! Eşti tulburătoare, mă apucă plânsul... când mă uit la tine văd c-am fost odată şi mi-arăţi că-s altul, zi de zi, că nu se poate-ntoarce timpul, să (nu) se ma ...

Nu am ascuns niciodată şi nici n-am să pot să ascund că mi-i teamă de frică, mi-i foarte mult şi tare teamă de frică! Am încercat de atâtea şi atâtea ori să ascund acest adevăr, însă ar fi însemnat să fiu fals, să mint, să păcălesc împrejurul şi să mă pun de-a doua cu Doamna! N-am putut şi nici n-am să pot să nu văd ce delir şi ce zadar clocotesc şi zburdă ca la dumnealor acasă! Adică, altfel spus, urlă şi hohotesc de aici şi până departe, de departe şi ...

Cu boturile aproape să atingă asfaltul, intră în oraş, pe strada din spate. Sunt multe. Sunt negre. Sunt şi albe. Mă întreb de unde vin, dar nu-mi aflu răspuns. Şi nici cu altcineva nu pot vorbi despre ele, fiindcă ăştia n-au văzut de astea. Că astea nici prin filme nu prea mai umblă. Şi, culmea, mai ales pe aici, prin spaţiul supranumit mioritic!... Iată-le, merg aşa, ca oile, una în alta, grămadă, fără să ridice ochii şi să vadă civilizaţia de creiere lise, de hă ...