Dacă ai şti cât/cum a fost să-mi pară rău că am pierdut tot ce era blând şi frumos când ai plecat spre mai demult, unde mai sunt păsări şi sălcii şi fântâni cu gura-n jos!...   Spre mai demult, şi mai demult, tocmai atunci, tocmai acolo, unde „când” n-are trecut... (şi nici eu n-am şi nici tu n-ai nimic, nimic)... tocmai atunci, când „unde” n-are început!   Mă uit (din urmă) cum te pierzi şi cum (încet) intri-ntr-o casă, într-un bulgăre de lut, intri-nt ...

Cu mult timp înainte de Naşterea mea, cam cu o Veşnicie, am (fost) cunoscut (de) două doamne: doamna Maria Aia şi doamna Maria Asta! Amândouă-s la fel de frumoase şi importante! Au aceleaşi trăsături de caracter! Şi fizic sunt leite! Chiar dacă unii şi alţii spun că Una-i bună şi Alta-i rea, eu jur cu mâna pe Crucea din partea de Nord a Moldovei de Sud, înfiptă-n turla Bisericii, dar şi-n Văzduhul Schitului Zimbru, că ambele, şi Aia şi Asta, nu se deosebesc prin/cu nimi ...

Şi într-o ziuă am să-ţi zic ceva frumos şi pur şi simplu: nu cumva singurătatea să se mai întâmple în mijlocul răbdării care-ţi împle cărări şi drumuri cu amărăciune de rege resemnat...şi nici nu spune!   Şi într-o ziuă am să-ţi spun că nu se-ntâmplă veşnicia cum vrei tu când stai la geam şi crezi ţi se pare ce vezi şi-auzi răspuns la întrebare: de unde până unde se mai poate strâmba dreptatea-ntr-o singurătate!   Şi într-o ziuă am să-ţi spun că ...

Doamna din titlu este nevasta lui moş Ion la fel de Mutelcă. Împreună (zi de zi şi noapte de noapte) ceşti doi grozavi şi blânzi discipoli ai Poeziei şi ai lui bădia Socrate au trăit aproape bine şi aproape liniştiţi, dar curaţi şi crezători în Suflet şi în Dumnezeu şi în Curat cum numai Singurătatea lui Unu poate fi. Totdeauna au avut la bază socraticul "ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar atât". Totdeauna s-au străduit să nu deranjeze micul şi marele împrejur ...

Şi ne dădea câte o turtă de grâu, secară sau mălai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o palmă ruptă din dragoste sau rai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o vacă la iarbă pe picior de plai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o carte cu zmei şi logofeţi şi crai... şi ne spunea la fiecare: cum o păstrezi, aşa o ai! Şi câte-o lacrimă curată pe vis, ...

Sunt la intersecţia dintre şoseaua care leagă târgul poetului Ion Potolea, Bereşti, de şoseaua care ţine legătura dintre târgul poetului Cezar Ivănescu, Bârlad, şi oraşul poetului Panait Căpăţână, Galaţi. Stau exact lângă Troiţa ctitorită de-un Creştin incurabil... şi-l aştept pe tata. Tata trebuie să sosească din Tabără, fiindcă acolo se duce în fiecare zi să muncească. Face şanţuri reale pe marginea şoselei, adicătelea. Şoseaua-i acoperită cu balast căr ...

!şi mă uit cum tot pier/ printre mine şi cer cum mă sui mă tot sui/ unde „este” chiar nu-i unde „nu-i” a mai fost/ să-l învăţ pe de rost şi mai este şi-acum/ sigur singurul drum! !sigur singurul drum/ drept acu drept acu pentru cei care „da”/ pentru cei care „nu” printre mine şi tu/ printre tine şi eu dacă vrea dumnezeu/ astfel vrea dumnezeu! !şi mă uit cum tot pieri/ şi rămâi fără ieri şi rămâi fără azi/ şi tot (s)cazi şi tot (s)cazi şi tot (s)cad ...

1. Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa...!... şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai şi numai cu ochi a ...

!am bătut ş-am bătut/ cum ai vrut cât ai vrut şi mai bat şi mai bat/ din păcat în păcat şi mai pot şi mai pot/ să-ţi dau viului tot ce-am avut şi mai am/ din adam în adam şi mai ştiu şi mai ştiu/ să nu spun că-i târziu! !şi tu poţi şi tu poţi/ să-mi pui beţe în roţi şi tu ştii şi tu ştii/ suferinţa cât mi-i de adâncă încât/ îţi ajung până-n gât şi de naltă că-mi par/ mie însămi zadar! !dar tot cred şi tot cred/ că mă laşi mai încet dacă vr ...

E o căldură înăbuşitoare, dar curată... nu mizerabilă, cum are să fie mai târziu, cam peste jumătate de secol, când totul va fi scăpat de sub control omenesc şi dumnezeiesc deopotrivă! E o căldură care nu te fugăreşte să stai scufundat în iaz, cu stufu-n gură! În stânga, lanul de floarea-soarelui umple Zăpodia şi-o sfinţeşte cu galbenul sinucigaş Van Gogh! În dreapta, grâul aşteaptă secerătorii cu secere şi cu mână şi cu grijă şi cu dor şi cu doinire, ca-n ...