Nu răspunde. Poate nu m-o fi auzit. Ori poate nu vrea să mai afle nimic despre mine. Poate n-am strigat corect. Poate n-o fi ajuns strigătul meu la ea. Sau poate n-o fi ajuns răspunsul ei la mine. Şi uite exact aşa am strigat: „Bună dimineaţa, doamnă Toamnă a mea! Sosesc să-ţi scriu pe negură sonete! Şi să intrăm cu ele în odaie! Pentru plecare nu mai sunt bilete! Tocmai la primăvară vine trenul de unde-ncepe steaua mea să cadă! Vine cu ea, s-o mai ridici o dată, măcar p ...

Sigur că da! Am avut parte şi de aşa ceva! Ca orice mamă, nici maică-mea nu s-a sfiit, pe lângă toate gândurile şi rugăciunile de bine pentru odor, să mă orneze cu cel mai frumos blestem din lume! Desigur, dumneavoastră ştiţi foarte bine şi n-o să uitaţi niciodată care-s cele mai căutate şi folosite şi acceptate fermecături de-a lungul vieţii prin care pe/treceţi triumfători sau înfrânţi! Sunt convins că nu numai o dată aţi auzit „bată-te norocul, să te bată! ...

Eu n-am să-ţi aduc vreo ocară şi n-am să te-ntreb de ce minţi când iadul mă duce-n ispită şi câinele latră la sfinţi! Am gând foarte bun pentru tine când vii, dacă vii şi mai stai: îţi spun poezii despre viaţă şi chiar am să-ţi dau nişte rai, cât vrei, din văz/duhul grădinii cu măr şi cu şarpe-nţelept, să-mi spui ce gust are păcatul, să vezi ce-nsemnează ne/drept, să vezi cum se cade în lume... (în lumea aceasta, de rând)... cum sunt şi nu sunt cumseca ...

Când am să vin să te cunosc şi să te iau... (că tu nu vii să mă cunoşti şi să mă iei)... să nu te-ascunzi şi să nu umbli cu baubau, că nu mă sperii cât îi lumea... e-he-hei! Vin să te iau... şi nu mai scapi în veac de veac... habar nu ai unde te duc şi ce păţeşti... ai să asculţi fluier de dor, fluier de drag din toate tainiţele Limbii Româneşti! Şi-ai să regreţi că n-ai venit până acum, măcar aşa, să vezi cum stau şi cum aştept, cum scriu postum după ...

1. Îmi pare nespus de rău că nu pot veni! Nu vin nu pentru că nu pot, ci pentru că am o problemă care nu suportă nici o clipă de amânare! Cu toată sinceritatea pe tavă, îţi mărturisesc sincer, cu mâna pe clopot, că trebuie să merg în celălalt colţ al Pământului, unde Biblia eliberează adeverinţe! N-ai zis că nu mă mai accepţi, dacă nu-ţi arăt Adeverinţa de Creştin?... Aşadar, iată scuza mea, cererea mea de iertare, dacă vrei! Când mă întorc, dacă mă mai � ...

Despre iertare şi despre păcat am vorbit cu mulţi filozofi, înţelepţi, intelectuali, doctori în porunci, licenţiaţi în tămâie şi-n evanghelii, specialişti în acatiste şi-n psalmi, experţi în milostenie şi-n afurisire! Chiar am pus în practică ceste două subiecte foarte delicate! Cum, adicătelea, am pus în practică păcatul şi iertarea? Păi, nimic mai simplu: am fost rugat să păcătuiesc, şi am păcătuit! Apoi, i-am rugat să mă analizeze, să mă catalogheze, să ...

Sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal... triumf discret, naiv... iluminare sintactică, liturgică... (halal!)... şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur... şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără curaj şi fără teamă! Sobor de fluturi: substantive albe într-un alai din care mai avem de învăţat să fim fără astâmpăr în timpul scurt al val ...

Din când în când, stau faţă-n faţă/ cu domnul (marele) Nimic în care se-nvârteşte Totul,/ bine şi rău şi cald şi frig... şi parcă vrea să-ntrebe Cine-s/ şi Cine-i, să întreb şi eu, însă avem un fel de spaimă/ în centrul sfântului Mereu, şi-un fel de silă ne cuprinde,/ un fel de lene şi regret că nu mai poate să mă creadă/ şi nu mai pot nici eu să-l cred!   Din ce în ce mai des, nu-ncepe,/ nu se sfârşeşte...n-are Cum, n-are Aici, n-are Acolo,/ n-are Atunci ...

A plecat de mult, demult...cu trenul acela lung şi trist!...Trenul cu locomotivă neagră, complexă, pufăitoare şi nepăsătoare ca o prevestire!...A plecat înspre mine, să mă caute şi să mă afle şi să mă scoată la Lumină!...Apoi, a plecat iară, îndărăt, cu acelaşi tren, cu aceeaşi locomotivă, să nu mă mai caute, să nu mă mai afle şi să nu mă mai scoată pururea-n Lumină!...Am zis că nu-i adevărat! Am zis că-i jucare! Am zis că se va reîntoarce!...Am zis!...Şi ...

O cioară pe sârmă (o cioară mai veche decât viaţa mea, bătută de vânt şi omături) încearcă pe sârmă să stea!   Încearcă să stea şi să cânte, se uită sfioasă le nea... la nea trecătorul prin viaţă, rămas (timpuriu) fără stea!   Chiar cântă...şi scapă o nucă s-aude doar poc! şi cra! cra!... (aceasta nu-i cioară vopsită, nici nea nu e alt fel de nea)...!   Un alt fel (cu puşcă) s-arată, hlizeşte şi trage în ea... doar clipe şi pene de cioară se ...