Humorum apostolorum, de Constanța Apostol. Editura Centrului Cultural ”Dunărea de Jos”, Galați, 2017
Sigur că da! Declar la drumul mic şi la drumul mare: mă bucură posibilitatea de a scrie despre doamna Constanţa Apostol! De a scrie vro câteva cuvinte despre prima carte cu epigrame a domniei sale, adică! Şi nu pot refuza, nu pot ocoli, nu pot respinge această bucurie/posibilitate! Nu pot să nu scriu/descriu, mai ales că paradoxul mă tentează, mă ademeneşte, mă cucereşte... şi-l cercetez şi-l cultiv de vro jumătate de secol înspre Acum!
Sigur că da! Nu pot să nu-mi declar şi bucuria că sunt contemporan al eleganţei sale creative, şi nu numai, că mă pot delecta cu subtilitatea catrenelor "născute" de asistenta maternală, care a moşit şaptezeci de mii de copii, care face deliciul tuturor întâlnirilor dintre scriitori şi iubitori de "multum in parvo"! Umorul fin şi delicateţea ironiei, dar şi sarcasmul, sunt prezente în toate "contraatacurile" lansate de autoare, cel puţin egale cu "atacurile", dacă nu cumva situate la un nivel care frizează paroxismul! De unde atâta inventivitate? De unde atâta vervă şi spontaneitate? Păi, pur şi simplu din adâncurile Cunoştinţei de Sine, dar şi de cel de Aproape! dintr-o Conştiinţă pe care şi-o asumă în fiecare secundă! dintr-un apetit straşnic pentru auto/persiflare! din dorinţa funciară de a observa şi de a sublinia incompatibilităţi, de a stârni râsul prin declanşarea emoţiilor fluctuante, de a îndrepta/repara ceea ce consideră că se mai poate îndrepta/repara în Ţara din Patria noastră şi a voastră deopotrivă! Iată o "Mărturisire" din care transpare autoironia, însă şi crederea în sine: "În viaţa asta trecătoare,/ deşi-i o luptă fără rost,/ n-am fost mereu învingătoare,/ dar nici învinsă nu am fost!" Sau, şi mai şi, în "Apostolică": "Cu numele-mi predestinat/ pe mulţi în viaţ-am derutat,/ dar, recunosc, şi nu mă-ncântă,/ că n-am fost chiar aşa de sfântă!". Încă o epigramă devastatoare, în care doamna Apostol explică/ decretează ce se poate întâmpla cu cei care îndrăznesc/ poftesc (ironic, bineînţeles) să-i asocieze prenumele cu portul Constanţa: "Cum am un nume de resort,/ eroarea e cu-atât mai gravă/ cu cât pe chei, la mine-n port,/ nu intră orişice epavă!".
Sigur că da! Nici un domeniu (prin care Viaţa se târăşte sau aleargă sau merge agale, cu fruntea sus sau înspre lut) nu scapă neatins de creionul para/simpaticei noaste epigramiste! Atinge toate moravurile! Toate apucăturile! Toate fiţele! Iată o "Constatare" cu apropo la femeile care-şi măresc buzele: "Vedem, la fete, tot mai des,/ măriri de buze, în exces,/ dar, chiar şi făr-augumentare,/ femeile au... gura mare!". Sau "La un dineu": "Tronau, cu grijă aşezate,/ mai multe feluri de bucate.../ în centrul mesei, doi purcei,/ dar mult mai mulţi în jurul ei!". Uite şi o epigramă din politic, foarte-foarte subtilă, "Experimentul Newton": "În politică, transpus,/ înălţarea la putere/ dovedeşte-o dată-n plus/ şi tendinţa la cădere!".
Sigur că da! Epigramele doamnei Constanţa Apostol, publicate, iată, prin grija Centrului Cultural "Dunărea de Jos", vin să demonstreze că râsu-plânsu (tonic şi fără contraindicaţii de specialitate) îşi află locul binecuvântat şi bine/slujit în toată partea de Sud a Moldovei de Nord! Alături de marii maeştri ai acestei specii a genului liric... (Cincinat Pavelescu, Mircea Ionescu-Quintus, George Zarafu, Păstorel Teodoreanu, George Petrone, Alexandru Clenciu, Paul Dumitrescu, Ion Grosu şi alţii)... gălăţeanca noastră (fostă asistentă medicală la şaptezeci de mii de Faceri ale Lumii, cum spuneam) ştie foarte bine şi frumos ce înseamnă să nu te joci de-a Naşterea, să poţi cuprinde o Viaţă în patru versuri, să vrei şi să poţi combate o "infecţie" morală, să vrei şi să poţi pune degetul pe "rană"! Iată "Unor poliţişti": "Chiar de-s glumelor sorgintea,/ s-a produs o transformare:/ le mai "bubuie" şi mintea,/ nu doar arma din dotare!". Şi "Unui pensionar": "Pe la farmacii când vine,/ poate-oricine să-l vadă/ că se ţine foarte bine/ de perete, să nu cadă!". Şi o epigramă "Conjugală": "Soţiei, când i-a fost mai greu,/ el mâna i-a întins mereu,/ dar, cel mai bine, asta ştie/ serviciul de... ortopedie!".
Această culegere de epigrame, intitulată "Humorum Apostolorum", cuprinde şi o bună samă de dueluri între autoarea acestei Cărţi şi alţi epigramişti! Iacătă ce spadă foloseşte consilierului parohial, Vasile Bârzu: "Ca să-i iasă şi lui stanţa/ şi în ton eticheta,/ domnul Grosu, pe Constanţa/ o-ncălzeşte cu bricheta!". Şi spada doamnei Apostol: "Să am iertarea ta, părinte,/ când zic riscând să fac păcate,/ că domnul vicepreşedinte/ mă încălzeşte cu... ce poate!"... Iată ce viteaz pare Mircea Ionescu Quintus: "Nu mă sperie distanţa,/ cât am fi de depărtaţi,/ ca s-ajung pân-la Constanţa,/ dorm o noapte la Galaţi!"... Şi ce fin răspunde Constanţa: "V-aş primi cu bucurie/ căci mă număr printre fani,/ dar aş fi dorit să fie/ acum... 40 de ani!"... Iată şi "Testamentul..." doamnei Constanţa Apostol: "Când voi pleca spre veşnică odihnă/ iar unii-n focul Gheenei or să ardă,/ eu nici acolo n-o să dorm în tihnă/ căci am să fac cu îngerii de gardă!".
Sigur că da! Se pot scrie şaptezeci de mii de cuvinte despre sobrietatea doamnei Constanţa Apostol, despre intuiţiile sale legate ombilical de Cântecul de Leagăn şi de Frumuseţea celor tot atâtea mii de Prunci! Iată trei epigrame formidabile despre ceea ce în limbaj medical se cheamă Prezentaţii la Naştere! "Prezentaţia craniană": Deşi făptura lor e mică,/ aceşti copii făr-de cuvinte/ păşesc în viaţă fără frică,/ mereu cu capul înainte!"... "”Prezentaţia pelviană": "Prin gestul lor, au premoniţii/ că lumea-n care ies e rea,/ şi, revanşarzi sau din ambiţii,/ se-ntorc cu fundul către ea!"... "Prezentaţia transversală": "E-o atitudine involtă/ simţind ce greu e azi suişul,/ şi-atuncea, unii se revoltă/ punându-se de-a curmezişul!"
Îmi permit să-i mulţumesc doamnei Constanţa Apostol pentru că există! Şi să-i transmit felicitări şi sănătate! Şi încă până la şaptezeci de mii de epigrame! Şi, în încheiere, îmi permit să citez una dintre cele mai pure şi simple epigrame... ca un "Sfat către mame": "Privind la pruncul ce-ţi zâmbeşte,/ îţi dau un sfat, să-l iei în seamă:/ nimic pe lume nu-i prieşte/ mai mult ca laptele de mamă!"... Sigur că da!
