Nu...nu este aceasta...este Cealaltă! Deoarece numai Cealaltă se scrie cu literă mare! Aceasta se scrie cu literă mare numai la începutul Lumii, dar Cealaltă se scrie cu iniţială majusculă chiar şi după sfârşitul Lumii! Când merge, e înaltă, foarte înaltă...Înaltă cu literă mare, adicătelea! Când stă, e lungă, foarte lungă... Lungă cu literă mare, adicătelea! Şi-i însoţită (şi când merge, şi când stă) de-o Voce inconfundabilă...Voce de Mire Moldav, adecă! ...

!sprijinim norocul să nu-şi rupă gâtul dăm cu noapte luna să n-o prindă ziua respectăm lumina lacrima şi rândul e nebun chilugul şi e proastă piua!   !dăruim iubitei ghiocei de seră în cutii pandore îndesăm pădurea viţa poeziei face filoxeră taie păsări-lire nenea cu securea!   !sărutăm femeia care nu-i a noastră şi mâncăm estetic oase de ce date donjuanul sare iarăşi pe fereastră trec în dorul lelei morţi de calitate!   !sprijinim norocul sprijinim şi luna n ...

Ea este. Nu poate fi altă Cineva în locul Ei. Fiindcă numai Ea-i cu literă mare. Nu ştiu de ce altele/celelalte sunt cu literă mică. Dar nu numai asta-i osebirea. Mai sunt o droaie de diferenţe între Ea şi ele. De pildă, o singură dată dacă-i auzi glasnicele şi timbrul, nu numai că nu le mai poţi uita, dar ai vrea să nu le mai pierzi niciodată, să le asculţi toată viaţa şi toată moartea! Şi, de altă pildă, numai o dată dacă o atingi, zici că ai mâncat halucinogene ...

Frumos, foarte frumos...negreşit...impecabil!...Păi, cum mama zmeilor să nu fie Frumos când Urâtul şi-a luat picioarele de-a spinarea şi inima-n dinţi şi s-a dus în Eden, sub Mărul păzit de ciomagul-Adam şi de farmecul-Eva? Ia să vedeţi şi să ascultaţi dimensiunile şi consistenţa cestui Frumos acoperit/descoperit întru veşnică Admirare/Iluminare a celor „proşti, dar mulţi”, aflaţi în solda domnului Vodă-Lăpuşneanul! [Durerea-n pălărie (acum) este la modă/ – ...

(pentru Mariana Cujbă-Ionescu, dincolo şi dincoace de lume) A fost o Dată ca nici o Dată... frumoasă la trup şi la suflet şi la gândit, în cătunul Zimbru(lui) cu un singur drum, cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit!   În fiecare dimineaţă cobora dintr-o Carte şi mergea frumos, la grădiniţă, la citit şi la scris, şi la şcoală, şi la horă, şi la floare de câmp, şi la tot ce nu era interzis!   Se ducea cu sapa şi netezea obrazul pământului – pămâ ...

Bucuroasă că am să-i fac şi o statuie „practică”, Marghioala Etna Trăncăneală ne propune o lectură-maraton, o pe/trecere cum rochia ei fără sfârşit, aflată la cusut în atelierul madamei Sofia Scărmăneală, croitoreasă şi ultimă nepoată a celebrului rege al tâlharilor şi al bălţilor, Vasili Ştefan, zis Terente. Cică mai are câţiva kilometri, şi-i gata, şi abia aşteaptă să se îmbrace şi să se mărite cu bădiţa Mihai Piuliţă, amantul ei actual, absent de ...

Ai grijă cum calci şi pe unde mergi... până acolo e cale foarte lungă şi foarte grea... să nu te opreşti nici măcar cât o clipire şi să te uiţi numai la stea, numai la stea! Să nu stai, chiar dacă va fi să auzi: opreşte-te, opreşte-te, eşti în al nouălea cer!... fiindcă steaua ta stă mult mai departe, dincolo de universul arogant şi efemer! Ai să auzi foarte multe voci şi porunci pe ceastă cale fără de care nu se mai poate!... poţi să auzi: gata, ai trecut de pă ...

!cele mai triste despărţiri sunt în gară când chiuie locomotiva în sine şi te anunţă că pleacă maria şi că e greu să te desparţi chiar de tine! !ce bestie şi locomotiva asta şuieră de parcă maria se duce la nuntă şi tu rămâi ca un mire castrat într-o singurătate măruntă-măruntă! !mai stai în gară o zi două zile mai stai câteva nopţi nenumărate fără să ştii că după maria chiar toate trenurile vor fi suspendate! !şeful gării scoate nişte lacrimi lâng ...

Străzile oraşului sunt dominate de-o tăcere apăsătoare, fără precedent. Cică pe Mogoşoaia se aflau mult mai mulţi oameni decât capacitatea acestui pachebot. Şi cică aproape toţi s-au înecat. Şi cică un fluviu de lacrimi se pregăteşte să nu uite niciodată cel mai mare şi tragic accident naval de la Dunăre. Şi cică vor fi găsiţi vinovaţii naufragiului şi obligaţi să plătească. Poetul Panait Căpăţână îşi propune să scrie câte un psalm pentru fiecare dintre ...

Nu ne vine să credem că poetul Panait Căpăţână nu glumeşte! Mai ales că acest Villon de Galaţi e arhicunoscut ca mare şugubăţ în urbe! Coţcăriile sale i-au adus multe necazuri, multe afurisenii, dar i-a şi desenat/manuscris o fină aură de erou fără portofoliu! Mai ales când l-a „dat” mort pe zoo/sanitarul (şi pictorul) Caraghin, a strâns o mare sumă de lei de la colegii/cunoscuţii/prietenii acestuia şi i-a băut împreună cu „mortul” aflat în... concediu! În ...