Cum spuneam în "Viaţa liberă" de ieri, Ileana lasă două lacrimi pe pragul porţii...şi plecăm mai departe, spre gară, cu tot alaiul şi cu tot I/Realul din lume! Care alai? Toate cuvintele scrise şi vorbite în cincisprezece ani de aşteptare şi râvnă! Toate cuvintele văzute şi auzite printre ne/muritoare! Toate cuvintele în des/trămare până acolo unde vântul rostogoleşte norii, până acolo unde se ascund fluturii când plouă, până acolo unde fata duce atâtea coroane de ...

Încet şi în şoaptă, să nu tulburăm cuvintele vii şi cuvintele moarte din inima pădurii, mergem tocmai acolo, să ne căutăm urmele pe care le-am lăsat...sau pe care le-am uitat...!   Îţi mai aduci aminte ce noapte era... şi ce fel de întuneric era...şi ce fel de lună nu era... şi ce fel de stele nu erau... şi ce fel spuneai: sunt minunată, eşti minunat?!   Şi spuneai, şi spuneai, şi tot spuneai... chiar dacă nu te vedeam, chiar dacă nu mă vedeai, chiar dacă nimeni Š...

În leagănul de pe picioarele mamei/ am auzit (prima oară) cât de mic sânt!// Sub copacul acela uriaş/ am văzut (a doua oară) cât de mic sânt!// În ochii păsării aceleia ucise/ am văzut (a treia oară) cât de mic sânt!// Lângă strigătul cântat al greierului aceluia/ am auzit (a patra oară) cât de mic sânt!// Citind "la steaua" lui Eminescu/ am văzut (a cincea oară) cât de mic sânt!// Alergând cu cercul prin sângele curcubeului aceluia/ am văzut (a câta oară) cât d ...

Ca şi cum ar şti că am ajuns după o aşteptare de cincisprezece ani, că sunt şi stau lângă ea cu mâinile întinse şi chemătoare, fata care face/împleteşte coroane din flori nemuritoare începe să se trezească şi să-mi vadă verdele crud şi ud al ochilor pironiţi pe alcătuirea-i diafană. Se trezeşte şi-mi zice "mă cheamă Ileana, îţi mulţumesc foarte mult pentru că ai venit!"...Apoi, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, fata din grâu continuă coroana de azi. Mai a ...

Şi uite aşa-i desenez pe rotula stângă: "În inima pădurii de salcâmi/ stătea cu fruntea pe genunchi/ ca o eternă aşteptare"//...Şi uite aşa-i desenez pe rotula dreaptă: "Am să mă duc la tine tocmai atunci/ să înţeleg şi eu ce înseamnă/ şi cât de frumoasă e noaptea picioarelor lungi"//...Şi uite aşa-i desenez pe gleznele-i şi pe pulpele-i para/fine: "Vine Marele Somn! vrei şi tu să te culci?/ vrei şi tu să adormi lângă sufletul meu?/ să visezi cum că eşti drept ...

Din locul în care mă aflu în fiecare secundă văd cel mai bine cum se apropie şi cum se înfăşoară funia de par şi laţul de gât, cum se opreşte şi îngheaţă sângele în dropie, cum calea laptelui stă-n echilibru precar şi cum tot Unu (se) face urât, din ce în ce mai urât... de parcă privirea nu a fost niciodată rotundă:   vezi cum animalul îşi devoră părinţii şi puii, cum cubul seduce şi ronţăie sfere, cum inima pâlpâie pe linii moarte şi încetează lângă ...

Din primul bang al aventurii noastre cu apă, foc şi aer şi pământ, hrănim speranţe şi pornim (îndată) prima suflare-a morilor de vânt!   Încă din primul scutec dăm urlare că suntem Centrul Tot(ului) pe Veci, că Alfa şi Omega sunt Nimic(uri) pe care poţi oricând să le dezlegi   şi să le laşi la voia întâmplării cum Cine (?) lasă câinii vagabonzi!... Dar n-avem ochi s-aflăm câte nimicuri se gudură, scâncesc şi dau din cozi   fiindcă "cine ştie!?"..."poate-poat ...

Urmează picioarele. Ce să-i scriu pe picioare? Ce să-i scriu pe tricepsul şi pe bicepsul femural? Ce să-i scriu pe gleznă? Şi sunt şi foarte lungi aceste picioare de scris! Şi, dacă am numai versuri lungi, cum le scriu? Trebuie să merg în jurul picioarelor (ei) şi să le şi scriu...nu? La cât de mult am să scriu, cred c-o să mă învârtesc până când...! Şi grozav mi-i teamă de forţa centrifugă! Dacă scap din gravitaţia-i seducătoare şi mă pierd în departe de ea? Or ...

!doamnă floare de damasc,/ am să vin şi-am să te pasc într-o noapte fără lună.../ să vedem ce-or să mai spună cei care pândesc să vadă/ mica mea şeherezadă cum se suie-n vals şi-mi cere/ numai puncte de vedere despre piruete-n beznă/ şi-o (sur)prindere de gleznă când coboară şi aşterne/ păsări-lire lângă perne, s-avem cântecuri când vine/...(să ne facă de ruşine!)... somnul şi să-l ocărască,/ doamnă...floarea mea damască!   !doamnă...floarea mea damască, ...

Plânge femeia de scris. Lacrimile-i şiroiesc peste "Dincolo de ape", dar nu pot şterge cuvintele. Dimpotrivă, le botează. Le sanctifică. Le purifică. Le toarnă eternitate peste silabe. Le bate-n cuie pe crucea Iubirii. Le scoate-n ochii Deşertăciunii din totdeauna. Le aduce-n ochii celor care ştiu şi cred că nimic nu se poate fără Ană. Nu?...Nu-mi spune să le citesc, dar nu pot înfrunta, nu pot respinge dorinţa de a-(i) citi, reciti cest poem pe faţă, de la gât în jos. Cuv ...