Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou”
În leagănul de pe picioarele mamei/ am auzit (prima oară) cât de mic sunt!//
Sub copacul acela uriaş/ am văzut (a doua oară) cât de mic sunt!//
În ochii păsării aceleia ucise/ am văzut (a treia oară) cât de mic sunt!//
Lângă strigătul cântat al greierului aceluia/ am auzit (a patra oară) cât de mic sunt!//
Citind "la steaua" lui Eminescu/ am văzut (a cincea oară) cât de mic sunt!//
Alergând cu cercul prin sângele curcubeului acela/ am văzut (a câta oară) cât de mic sunt!//...
În toate acestea şi cu toate acestea/ am văzut şi am auzit (totdeauna)/ cât de vulnerabil şi cât de mic sunt!//
Numai în perspectiva morţii mă simt imens şi invulnerabil.../ fiindcă, iată, e târziu, e foarte târziu.../ şi ea nu mai vine.../ i-i frică... şi nu mai vine să mă ia!//
Mă lasă aici, în viaţă,/ în această singură viaţă,/ să văd şi să aud cum sunt vulnerabil şi mărunt!//
