Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) când viaţa-i odihna cea repede-a morţii
şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii,
ce taină mai caut prin spatele porţii?
ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?
ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană,
când veci şi real este golul din cană (?)
(!) bat cer şi pământ – oare cine deschide
când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide,
când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul
şi visului meu îi pro/pun prea des/frâul?
de ce să conjug a muri şi a duce
când viii scobesc drăcovenii pe cruce (?)
(!) și cred că-i mai bine să zic: ce se vede-i
morgana iubirii şi-a foamei şi-a setei,
iluzia, farsa şi masca blândeţii
când moartea-i cea umbră eternă a vieţii,
păcală şi-n faţa şi-n spatele porţii
când viaţa-i odihna cea repede-a morţii (!)
