Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) din gol - din plin s-aude cum bate veşnicia
şi strigă prin adâncuri că-i singură şi vrea
să vină lângă mine, la cuminecătură,
sub sfeşnic, sub icoane... ori să mă duc la ea (!)
(!) și strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea,
şi-i înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea:
nu poate fără mine, e gata să-nceteze
din viaţă, şi vrea numai din lumânarea mea
să-şi ia nişte lumină, să-şi ia nişte căldură,
să-şi ia din manuscripte poemul paraclis,
ectenii de prin scripte... şi liniştea din criptă
să-i dau, să şi-o aştearnă pe somnul fără vis (!)
(!) din plin - prin îndurare de mire în uimire,
prin clopote şi toacă trimit: nu, DOAMNA MEA,
rămâi fără-ncetare, şi singură, şi strigă,
şi lasă-mi lira-n pace, sub lespede, sub stea (!)
