Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
(!) șchiopătez prin oraşul umplut cu diavoli adulţi,
cu draci juniori, cu ciori vopsite
smoala clocoteşte, judecătorii sunt mulţi,
foarte mulţi, foarte mulţi,
pe toate porţile şi pe toate uşile citesc:
bate şi (ţi) se va deschide!... (ţi) se va deschide (!)
(!) șchiopătez prin oraşul umplut cu zgripţuroaice,
cu fetele babelor, cu băieţii de bani... gata
cu munca şi gata cu toate,
noi n-am trecut prin crisalide,
noi suntem judecătorii de plastic şi poruncim:
bate şi (ţi) se va deschide!... (ţi) se va deschide (!)
(!) șchiopătez prin oraşul plin cu nimicuri majore,
cu zerouri titulare şi supleante, cu, cu –
se aude cucu, a venit cucu, cucu,
judecătorii se scarpină sub robă/roabă,
ronţăie/deliberează pendinte:
jos poezia! jos bunul (gust)!... gata! se închide (!)
