"Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Zice că sunt când nu mai sunt!
când nu mai sunt?... ce întrebare!
şi n-am răspuns... şi mă strecor
în miezul clipei următoare,
unde-o sămânţă cu ne/tot
stă-n semn şi-n vârf de fecundare,
mă face steauă şi mă dă
drept hrană la continuare!
Zice c-am fost când nu am fost!
când nu am fost?... e o minciună!
şi am răspuns: am fost mereu,
însă nu are ce să spună,
n-are nici cum, n-are nici când
şi nici nu poate să se-ascundă
căci Niciodată stă (strâmb/drept)
cu Totdeauna-ntr-o secundă!
