Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...

Banii sau Viaţa! - aud o voce limpede şi răspicată şi temătoare la spatele meu fără armură, fără nici o apărare. Nici măcar nu mă opresc, nici măcar nu mă sperii, nici măcar nu (mă) întreb cine-i, chiar dacă simt răceala revolverului între omoplaţi, chiar dacă nu mi se pare o glumă a unui alienat rătăcit pe o planetă plină cu alienaţi. Banii sau Viaţa! - tună iarăşi glasul necunoscut şi dur şi ameninţător. Fără să mă opresc, mă uit peste umăr şi vă ...

Motto: ”dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”                                                    (Ioanid Romanescu) O mamă care naşte mame/ nu moare, n-are cum să moară, are câştig în faţa morţii,/ cu sufletul pe dinafară! O mamă care naşte mame/ care nasc mame, fiecare - iat-o, e-aici, înconjurată/ cu stele vii şi viitoare! E-aici, chiar dacă ni se pare/ că e acolo, şi chiar dacă înfricoşaţi de veşnicie ...

Tramvaiul cu tanti Maria (din ziarul de alaltăieri) dispare într-o curbă aproape dulce, dacă n-ar fi altfel. Încerc să-mi iau gândul de la ea, de la nebunia ei. Încerc să nu-mi mai aduc aminte nici un vers din textul pe care mi l-a dat să i-l cetesc. Şi încerc să mă îndepărtez de tragediile şi de dramele care se produc şi se consumă în jurul mic şi-n jurul mare, zilnic, milimetric, într-o sarabandă nimicitoare, fără posibilităţi de oprire în următoarele veacuri de ve ...

Stau de vorbă cu doamna Maria. Doamna Maria stă peste drum. Stă frumos. Şi aşteaptă. În aşteptare, să nu aibă impresia că pierde timpul şi sâcâie vremea, mă iscodeşte. Frumoasă iscoadă! Trăsături fine! Contur de amazoană! Şi ce ochi de sirenă! Veşminte elegante! Picioare lungi până la capătul celălalt al răbdării! Şi mâini lungi, lungi, lungi... până la mine! Şi ce sâni hapsâni şi căpietori, dacă nu vrei să nu fie vorba despre altceva în discuţia cu doa ...

dacă mă-ntrebi de unde vin, am să-ţi răspund că vin tocmai de unde-o să ajung după ce voi pleca pe drumul cel mai lung, dar care duce exact aici, printre neciopliţi mari şi titani mici, unde stai şi mă întrebi şi unde-ţi răspund pentru că ştiu şi vreau şi pot fi totdeauna floribund, însă niciodată fecund dacă mă-ntrebi de unde vin, n-am să-ţi răspund că (nu) vin de nicăieri - tu n-ai să vezi că sunt prost, însă o fac pe deşteptul, ai să vezi şi ai să auzi c ...

ce, nu-ţi mai ajunge steaua?/ vrei vro una mai înaltă? mai frumoasă? mai încolo?/ mai încoace? mai naivă? vrei mai dulce? mai amară?/ mai pitică şi mai caldă? n-asculţi popa cum (des)cântă/ mult râvnita ei colivă? nu vezi lumea cum aşteaptă/ sumbrul fornăit al popii? şi cum salivează-ntruna,/ gudurându-se la gândul că-i porneşte asfinţirea/ şi s-apropie comândul chiar acum şi-aici, pe malul/ cest nemărginit al gropii?bucură-te, las-o păcii,/ zi-i să-i fie mai u ...

Se uită-n stânga şi-n dreapta. Parcă-i lipseşte ceva, cineva. Are ochi uzi. Şi zice: „Mă cheamă Maria, am cincizeci de ani, vin de la gara cea cu trenuri şi vreau să ajung la spitalul judeţean cel mare!”... N-o aude nimeni. Mai zice o dată. Însă iar n-o aude nimeni. O femeie tânără şi ştiutoare se repede s-o ajute pe tanti Maria. Dă din mâini şi din cuvinte: „Autobuzul ăsta merge la cimitir, nu la spital! Dacă nu vrei la cimitir, cobori la prima, o iei încolo, faci ...

Sigur că da, doamnă Stai! Am să-ţi pun ziarul în cutia poştală! Dictatoarea mea, Iolanda Cremene, mi-a scris două texte pentru Nichita Stănescu! Să i-l dăruieşti şi să-i spui Poetului că tare mi-i dor de Părinţi şi de Măria Sa, "Îngerul cu o Carte în Mână!"... Da?"!abia dacă mai suflă păpădia/ şi soarele e jilav de la ploi/ şi se aud copacii cum aşteaptă/ s-aducă domnul frunzele-napoi!/ nişte ţărani cu sufletul pe tavă/ adună şi fac focuri în grădini/ se d ...

Motto:"Icoana stelei ce-a murit/ încet pe cer se suie,  Era pe când nu s-a zărit,/ azi o vedem, și nu e"                                                           (Mihai Eminescu - La steaua) Părea distinsă, poate chiar era/ distinsă-n tremurarea-i luminoasă din zodia fecioarei... şi creştea/ pe zare, pas cu pas, către nămiază, fără să-i fie teamă că nu-(i) sunt/ cel potrivit pe calea-i magistrală, că-(i) sunt imponder ...