(!) mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă/ dintre toate substantivele pe care/ le-am întâlnit între depărtare şi acasă/ şi le-am stat umilit la picioare (!) mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară,/ cu capul pe genunchi, ca o aşteptare/ unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară,/ numai dumneavoastră puteţi să-mi răspundeţi la întrebare (!) mi-a spus cineva că stai la fereastră/ şi plângi pe muşcata furată tocmai atunci,/ când am bătut şi am zis: dumneavoa ...

Da! Sigur că da! Nimic mai tulburător şi mai bun decât să am şi mănânc o Turtă frământată de mâna Mamei Moldave din Totdeauna şi coaptă pe Plita Memoriei şi rămasă în Memoria Plitei sfinţilor noştri Părinţi...adică a Dumnezeilor noştri cu Pestelcă şi Opinci! Şi să mai şi ascult una dintre Poeziile minunate ale Otiliei Cazimir, într-o Casă cu oameni Puri şi Simpli... Undeva, într-un Cimitir din Sat, într-un Sat din Cimitir, într-o Iarnă autentică şi serioas� ...

Sigur că da! Sigur că da! Merg! Cum să nu merg puţin până la Gheorghe Stafie, până la părinţii lui, adică, la doar câţiva paşi de Cimitir? Aici, în micro/cătunul Miroasa, ai senzaţia netă că Cimitiru-i în Sat! Ori că Satu-i în Cimitir! Doamne, ce ciudăţenie/minune: o aşezare din câteva case şi din câteva cruci! Ai senzaţia netă că-n acest meleag există o comunicare continuă între cei vii şi cei morţi! Şi că Liniştea asta sepulcrală amestecată cu Liniştea ...

te-am căutat cu carul mare,/ iar tu fugeai cu carul mic: erai frumoasă şi răbdare.../ şi te-am strigat... şi te mai strig! doamne... şi ce îndepărtare,/ ce cai pur-sânge şi ce roţi mai mari decât la carul mare/ te ajutau să fugi de toţi! ce mici erau roţile mele,/ mai mici decât la carul mic, nicicând să nu te pot ajunge,/ să fiu nimic supra nimic! şi dacă nu va fi să fie/ ce tot mă bântuie prin gând, în carul meu pun păpădie/ şi umblu singur pe pământ! acolo nu e ...

Pâine! Pâinea noastră cea de toate zilele! Pâine neagră, dublă! Aşa-i zice! Cică-i cea mai bună Pâine din partea de nord a Moldovei de sud! Şi cică Pâine din asta şi Turte din astea şi Colaci din ăştia ciuguleau oştenii lui Ştefan cel Mare când se pregăteau să-i ferchezuiască, să-i muştruluiască, să-i ocărască şi să-i scurteze de scăfârlie pe osmanlâi!... Sigur că da! Astfel de pâine am să-nfulec şi eu, după câteva ceasuri, când am s-ajung la Gară şi o ...

(!) sunt pe drumul cel bun sunt plin cu speranţe cum toţi deştepţii şi toţi nebunii care plâng şi râd şi scormonesc şi caută cutia neagră a deşertăciunii (!) (!) sunt pe drumul cel bun toţi mă aplaudă şi mă invidiază şi n-au curaj să spună nici măcar în ceasul al treisprezecelea că-s înconjurat cu minciună (!) (!) sunt pe drumul cel bun nu am voie să mă abat din cale nici măcar o secundă nu am voie nici să gândesc şi nici să visez că mai e puţin şi (mi) se ...

Sigur că da! Ninsoare! Ninsoare cu mirese! Cu mirese căzătoare din Cer! O mie şi una de mirese pe secundă! Şi le aud pe toate: "Trăieşte-ţi secunda! Trăieşte-ţi secunda!"... Şi eu... singur printre ele! Singur printre ele... şi pe drumul spre Gară! Să-l aştept pe tata, că vine de la Bârlad! Vine cu trenul de patru ş-un sfert! Şi cu un sac plin cu pâine!... Şi merg, şi merg, şi merg! Adică-mi trăiesc secunda, nu? Sigur că da, „carpe diem”, cum zice nenea Horaţiu, ...

Hai să vedem curcubeul! - îi ziceam fetei la care ţineam pe ascuns, deoarece vroiam să (se) ştie cât de aproape am ajuns. Dar se vede, iată-l chiar pe culmea dealului din faţă! - îmi spunea fata la care ţineam mai mult decât la mâine dimineaţă. Totuşi, hai mai aproape de el! - continuam să zic. Hai, dacă vrei! - continua să-mi spună văzându-mă aşa cerşetor şi mic. Şi am plecat amândoi, spre vârful dealului indiferent ca o moarte, dar curcubeul se îndepărta... ş ...

Da, aşa mi se pare! Că sunt însoţit de o mie şi una de mirese în mersul meu spre Gară, în iarna aceea, să-l aştept pe tata cu trenul de Bârlad şi cu pâinea noastră cea de toate zilele! Un sac plin cu pâine! Pâine neagră şi mare! Dublă, cum i se zice! Da, chiar aşa mi se pare! Şi chiar aşa gândesc! „ninge cu mirese, doamne, dinspre nord şi dinspre gară,/ şi eu nu pot a fi mire, sunt mărunt şi este-mi frică/ nu cumva să se destrame vraja asta legendară,/ care-mi cl ...

Dacă nu te grăbeşti, va fi foarte târziu, soarele va fi scăpătat de mult, după ultimul orizont, şi luna va purta doliu de mireasă în braţele unui incult! Dacă nu te grăbeşti, va fi ultima eclipsă de pământ, iar zmeul şi făt-frumos şi ileana de mult se vor fi retras în moartea care nu are nimic sfânt! Dacă nu te grăbeşti, frumoaso halucinogenă până la sfârşit, ai să vezi că următorul început e singur şi fără orizont, că-i doar un infinit, un banal infinit! E ...