1. Către Maria de la Gară „maică-ta mă întreabă despre tine/... (cu mare tăcere uitându-se în ochii mei).../ dacă s-a suit bruma pe casă/ şi dacă au coborât păsările şi frunzele din tei!// se opreşte puţin/... (să-şi tragă sufletul).../ şi cu aceeaşi mare tăcere mă întreabă din nou/ dacă mai ai dulceaţă de cireşe amare/ şi dacă mai auzi la fântână ecou,/ şi dacă sunt gata muncile de toamnă/ şi dacă cele pentru iarnă sunt pregătite/ şi dacă sunt pus ...

Te salut, halucinogeno... te salut şi întreb a nu ştiu câta oară ce se ascunde în ochiul tău crud şi în sânul tău ademenitor, de toţi proştii şi toţi deştepţii muşcă şi mor? Te salut, halucinogeno... şi nu înţeleg ce cauţi tu, oare ce cauţi pe deal şi pe vale când cerul întreg te cere în braţele lui tămăduitoare, unde nici prostul şi nici deşteptul nu moare? Te salut, halucinogeno... şi te rog din tot sufletul, te rog să nu te mai joci de-a moara cu noroc, s ...

Stau de vorbă cu Ea în fiecare zi! Până la paroxism îi place şi gustă din sâcâiala mea legendară! Până la paroxism îmi place şi gust din calmul ei legendar! Până dincolo de baierele Cerului se aud rugăciunile/rugăminţile mele spuse către Ea! Ea niciodată nu se face că plouă! Ea chiar plouă! Eu niciodată nu mă închin din snobism ori din amabilitate! S-ar supăra pe mine, m-ar da afară din straşnica Sa influenţă, din ancestrala Sa necesitate! Şi, atunci, eu ce-aş f ...

Am scris cu varga pe ţărână,/ am scris cu varga pe omăt şi te-am rugat să vii la mine/ ca să-nvăţăm (până-n sfârşit!) ce însemnează veşnicia/ şi să-mi arăţi şi să-ţi arăt ce important e-n întuneric/ un băţ (nemernic?) de chibrit! Am scris pe cer, pe foc, pe apă,/ am scris pe aer şi pe lut, pe întuneric, pe lumină.../ am scris pe tot ce stă la scris... şi am cetit până la moarte/ şi până când (n)-am cunoscut că manuscrisul meu destoinic/ (nu)-i ignora(n) ...

Nu ştiu nimic despre nici una dintre acestea Două! Care mai de care se laudă că le cunoaşte, că se bate cu ele pe burtă, că se trag de bârneţ reciproc şi avantajos! Care mai de care cică le are la unghia mică! Cică face ce vrea cu dânsele! Chiar am întâlnit o droaie de asemenea „atotştiutori” umpluţi cu morgă şi „amănunte” picante ori fioroase vizavi de Frumoasele astea Necunoscute mie! Unii chiar îşi permit glume nesărate pe seama lor! Alţii se plictisesc şi d ...

Tu erai o ileană coborâtă din flori, zmeul era un trimis special din curiozitate, eu eram un făt-frumos din întâmplare, tustrei stăteam toată noaptea şi ne jucam pe săturate şi citeam laolaltă în stele şi în poezii şi în basme, pe marginea satului descălecat cu faţa spre soare-răsare! Şi veneau toţi băieţii şi toate fetele să ne vadă şi să ne asculte şi să înveţe cum se petrec şi cum se scriu cele mai frumoase amintiri din copilărie şi cum nici unul nu vrea s ...

Mai ţii minte, domnişoară.../ când veneam (de dimineaţă) să te văd – crăpam de jale/ şi de poftă şi de dor – şi plecam (în doi) cu vaca.../ şi puneam tăuni pe aţă... şi te dezbrăcam cu ochii.../ şi mă comportam uşor (?!) Mai ţii minte, domnişoară.../ cum te tăvăleai pe iarbă, cum credeai că iei (din plante)/ energie, ca să ai când va fi să se întâmple/ sângele curat să fiarbă într-o nuntă fără capăt,/ cu zmei blânzi şi cu mulţi cai (?!) Mai ţ ...

Când am ajuns nu mai era nimic nici măcar umbra unui cuvânt nu mai era că-mi aducă aminte cât de mult mi-a fost cald sau frig atunci când luam viaţă cu poftă şi lăcomie din lacrima ta! Când am ajuns nu mai era nimic nici măcar şotronul copilăriei împreună nici măcar mormântul clipei în care începusem să te strig să vii mai aproape de inima mea săgetată c-o rază de lună! Când am ajuns nu mai era nimic nici măcar urmele paşilor până la gară unde aşteptam cu trem ...

Îmi luasem gândul de la ea! De foarte multă vreme (şi de foarte mult timp) îmi luasem gândul de la ea! Cred că tocmai din Copilărie n-o mai aveam în creier! Deja credeam că dispăruse! Şi tare mă bucuram! Ca dobitocul (sau ca deşteptul) mă bucuram că dispăruse! Şi chiar începusem să nu mai scriu nimic, nimic! Să nu mai scriu nici măcar o cerere de acreditare, nici măcar o cerere de iertare! Şi nici poeme supra puse! Şi nici să mă laud că, în sfârşit, iată-mă, sunt ...

Să nu mai vii la mine niciodată,/ că sunt plecat departe, doamna mea,/ unde bătrânul Zero stă de pază/ la poarta dintre Tine şi Ceva! Ceva s-a petrecut fără zăbavă:/ rostogolire, frumuseţe, vamă...!/ Te mai aud şi astăzi, doamna mea,/ pe lăcrămarea dintre Taci şi Cheamă! Cheamă – ziceai – toţi oamenii la masă/ şi spune-le ce nimenea nu ştie!.../ Şi au venit degrabă, doamna mea,/ trimişi de Zero, printre Mort şi Vie! Ce vie era Mama, doamna mea,/ şi ne turna, cu ...