Cu scrierile sale, domnul Măzăriche-i "dat în 3,14", da-i dat şi în "pisica Penelopei", cu zice Nichita Stănescu, "antrenorul de îngeri" ai Poeziei Române. Mă face praf cu Sosirea rochiei/doamnei fără sfârşit. Mă face praf cu modul său de a se considera condamnat la remuşcare pe viaţă pentru uciderea cântecului galben, atunci, în frumoasele lui demult(uri) şi ne/răbdări. Mă face praf şi mă provoacă, în continuare, la "urmărirea" şi "părerea" unui amplu text al sper ...

Când nu aud şi nu mă mai aude (în lumea asta) nimeni şi nimic... El este, vine, tace şi-mi ascute şi vis şi gând la sare şi covrig...   şi când nu vezi şi când nu te mai vede nimic şi nimeni (pe pământul plin cu goluri) El îţi umple (pe-ndelete) şi vis şi gând cu peşte şi cu vin!   Tulburător...(cred că-ţi aduci aminte, eram abia o ţâncă şi un ţânc)... dansau sălbatic flăcări pe morminte, dar nu plângeam, fiindcă în adânc   de vis şi de rea ...

Bună dimineaţa, rochie de seară... unde-ai fost azi-noapte, cine a-mbrăcat naltul şi adâncul talelor mătăsuri, movul şi misterul, foşnetul curat   al apropierii când porneşte valsul? până unde paşii doamnei te-au purtat prin melancolie, de miroşi a toamnă şi-a sărut pe strada gării din Bârlad?   Bună dimineaţa, rochie de seară... câtă-nvolburare în tăcerea ta văd că se ascunde ca o dezlegare la rostogolire prin livada mea   cu singurătate şi cu veş ...

Domnul Prepeleac mai aduce dulceaţă şi apă. Îmi promite că, mai încolo, o să aducă şi nişte vin. Îl cred ori nu-l cred, n-are importanţă. Eu citesc pe nerăsuflate. <<Şi ce, dacă nu încape în ogradă? Ce fel de Sosire-i aceea, care încape într-o palmă, într-o privire, într-o secundă, într-un cuvânt? Dacă n-are loc în ogradă, are destul în sufletul meu, nu? Nişte răi clevetesc în târg şi la moară că Măzăriche n-are suflet, că bate câmpii cu poeziile ...

Dormiţi, Mariilor, dormiţi/ frumoase, veşnice, preciste!... fără Cuvânt şi fără voi,/ nimic nu poate să existe! Vă scriu de leagăn şi de cânt:/ visaţi-mă, hai, nani-nani!... sunt fiul vostru, primul fiu,/ şi râd şi plâng...labuntur anni! V-am căutat şi v-am iubit/ absent, aproape şi departe!... poeţii mor, şi zeii mor.../ doar voi sunteţi fără de moarte! Adeseori şi fără rost/ v-am dat merinde la uitare!... dar m-am întors şi am cerut/ lumină, lapte şi iertare! ...

Mai iau oleacă de cireşe amare. Şi oleacă de apă. Mă bate gândul că citesc mărturisiri din altă lume, ale altei lumi. Scriitorul nu pare din altă lume, dar nici din lumea asta. Îl privesc exact în ochi. Şi mă văd pe mine. Cred că şi el se vede pe el în ochii mei. Păi, dacă aşa îmi spune lumina, nu cumva eu sunt el? Doar el se uită în ochii mei cu tot cu ochii mei în ochii lui, nu? Doar eu mă uit în ochii lui cu tot cu ochii lui în ochii mei, nu? Negreşit, nu poate f ...

Toată viaţa, poetul a mers cu ochii numai în pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre pistiluri şi stamine... a mers de acasă până acasă, de nicăieri până nicăieri, nu cumva să-i crape obrazul şi sufletul de ruşine!   Din când în când, să-şi mai potolească singurătatea, făcea ca mierla, ca paiul de pâine, ca făt-frumos... şi ducea buzunarele pline cu grăunţe la moara dracilor, şi vorbea despre pace şi iubire cu sarsailă cel majestos!   În fieca ...

După ce citesc fragmentul publicat în ziarul de ieri, domnul Măzăriche mă îmbie la dulceaţă. Sigur, nu pot refuza. Aşa mi-a poruncit mama: să nu iau de unde nu merit, dar să nu refuz, dacă mi se dă. E bună dulceaţa. Cireşele sunt mici cum inimile copiilor la naştere. Ori, mai bine şi mai frumos zis, inimile copiilor la naştere sunt cum cireşele amare. Cheseaua nu are nici mult, nici puţin. Ăsta-i semn că domnul Prepeleac "le are" cu manierele, nu-i din ăla găman, fără ...

Dacă nu vreau, nu-nseamnă că nu ştiu să-mi cadă floarea când va fi târziu...! Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu pot să pun Nimic şi Zero supra tot...!   Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu vreau să scriu pe geam "i love you" şi "bau-bau"...! Dacă nu scriu, nu-nseamnă că nu am ajuns cuvânt de dragoste la geam...!   Dacă nu sânt, nu-nseamnă că n-am fost bizar şi zbor de flutur fără rost...! Dacă n-am fost, nu-nseamnă că nu voi fi sclavul Unu împărţit la Doi.. ...

Uite, chiar acum sunt la poarta domnului Prepeleac, pe strada Zimbrului, o stradă mititică şi tăcută, cu numai câteva case destul de arătoase, dar cu mult miau-miau şi ham-ham, doldora de cucurigu şi cotcodac! Uite, chiar acum bat în scândura simplă a porţii, şi chiar în clipa asta nea Măzăriche îmi răspunde şi se grăbeşte să-mi vină în cale! Uite, chiar acum porneşte salutul din ambele părţi, deodată, asta însemnând mare grijă pentru întâietatea respectului, pe ...