Vii acolo, acum, în de/mult(uri) adânci, să mâncăm licurici şi să mergem pe brânci până-n dealul cu greieri, cu lună pe jos, ca o soră mai mare cătând făt-frumos?   Vii acolo, acum, până-n valea de-atunci, cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb, dar şi singur pe cal, şi stăpân pe porunci, şi pe inima nopţii pitite-n carâmb?   Vii acolo, acum, tocmai unde-am jucat primul vis, primul plâns de şotron desenat cu nuiaua pe colburi, pe hăt şi pe hat... cu atât ...

Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche şi să-l felicit pentru minunăţiile sale şi pentru perseverarea sa diabolică...Iată, îmi zic, un om care ştie rostul cernelii şi al peniţei între cer şi pământ!...Iată, îmi zic, un om care, în sfârşit, ştie să aştearnă acest lichid pe hârtie, cum numai la Începuturile lumii a ştiut să-l aştearnă cel de Sus pe faţa văzută şi pe faţa ascunsă a cerului din tot şi din toate, pe amăgirile şi pe dezamăgirile din ...

A fost odată...(ca niciodată, bineînţeles)... o fată de împărat foarte mare... dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit această întâmplare!   Împăratul avea grădină (şi un măr în fund, cum spun elevii de liceu)... fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum şi pe coastă un zmeu!   Un zmeu rău...(fără scrupule)...pot să zic, fiindcă urâtul poftea la fruct şi nu ştia cum să-(l) vadă mai repede (pe) împărat(ul) defunct!   Spontan, împăratul cel foarte mare a mu ...

Multe, foarte multe pagini are scrisoarea domnului Prepeleac. Şi nici una nu-i plictisitoare. Am spus, deşi este excesivă în naivităţi, rugămintea de a o publica mi se pare firească. Astăzi, este imposibil sau greu de aflat un asemenea om. Astăzi, instalaţiile "iubirii" fiind automatizate/automate, principiile/dimensiunile "apropierii" fiind studiate în laboratoarele în care se prăsesc alde "metal" şi "turbo", alde "franchenstein" şi "tralala", un om cum cred că-i domnul Măzăr ...

Aştept să vină trenul cu rochii de mireasă... mă uit la şefa gării şi cred că e frumoasă, râde încet la mine, clipeşte, parcă vrea să-mi spună hai încoace ori du-te-n calea mea!   Mă uit direct în zare: nimica nu se vede, nimica nu s-aude...cu faţa la perete, o văd pe tanti şefa cum, lăcrămând amară, spune că trenul ăsta nu va opri în gară,   spunând că o mireasă a fost mai înainte şi-a întrebat de mine, eternă şi cuminte, şi a plecat departe, înaltă ş ...

Domnul Măzăriche Prepeleac, un gălăţean şi un stimabil cititor împătimit al ziarului nostru, îmi trimite o misivă clasică, în caligrafie deosebită, cu cerneală...dar şi cu sufletul răvăşit, după cum veţi vedea în cuprins. Cred că distinsul corespondent se află într-o ananghie sentimentală unică, într-o suferinţă care-l controlează psihic, fiindcă altfel nu-mi pot explica de unde izvorăşte straniul, naivitatea, angoasa...dar şi frumuseţea gândurilor şi propozi ...

Moto: "să aibă apă cine-o fi să vină             în urma lui pe ultimul pogon...             e vinovat şi n-are nici o vină...             ion în sat e poreclit ion"                                         (anonim folk)   Din ce în ce mai singur, poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise...   Din ce în ce mai singur, poetul se visează îmbrăcat cu hainele de mire al memoriei...   D ...

Da, Niculino, vino cu bomfaierul, că nu se mai poate cu fotbalistul meu plin de cuburi şi pătrate musculare! Musculos şi deştept! Şi ce exprimare: deltoid la spate! pectoral la piept! femur la picior!...Hai, Niculino, ia-l din jurul meu, ia-l, că nu ştiu ce-i fac!...Zi, Niculino, cum să-l re/prezint mamei pe acest sărit, pe acest nătăfleţ cu crampoane, pe acest pasteurizat, pe acest accidentat la muşchi şi neted la encefal? Aşa se comportă şi aşa vorbeşte unul care zice că c ...

Bună dimineaţa rochiei de stambă, bună dimineaţa ghetelor pe dos, bună dimineaţa fluturei de lampă... sufletul, aseară, mi-a picat pe jos, şi-apoi, toată noaptea, l-am cătat prin lume, l-am cătat prin moarte, l-am cătat prin gând, l-am cătat prin bezna viselor postume... cred că nu mai este, astăzi, pe pământ!   Ce-ntuneric, doamne...mi-ai luat şi luna, mi-ai luat văzduhul care mă lega de atunci, de-acolo şi de totdeauna... spune-i doamnei mele, dac-o vezi, cumva, să-mi ...

Eu, Florentina Tutun, elevă în anul trei la liceul "Sfânta Maria", am spus că-i mai acord o şansă amicului meu? Am spus! Mi-a promis că citeşte codul manierelor elegante? Mi-a promis! A zis c-o să fie atent cu mine, mai atent chiar decât Nabucodonosor cu Semiramida? A zis! I-am jurat mamei că o să fac şi o să dreg, numai să fie şi ea mulţumită sufleteşte de izbânda mea sentimentală? I-am jurat!...Sigur că da!...Aşadar, iată-mă pe stradă, iar, cu sportivul meu automat, l ...