Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Ştii că primul sărut e o dare de seamă:
ce ochi mari spre ochi mari?! şi paşi mici spre paşi mici?!
fii atentă cum zvârle salcâmul din urmă
lacrimi mari din flori mari... hai să-l strig! hai să-l strigi!
Şi al doilea sărut e o dare de seamă:
am strigat?... n-am strigat!... ai strigat?... n-ai strigat!
vino azi, te conjur, să-l strigăm împreună,
dinspre crengi... dinspre cuib... dinspre-adânc... dinspre-nalt!
Şi al treilea sărut e o dare de seamă:
gânduri mici, visuri mici?!... gânduri mari, visuri mari?!
nu mai are nici umbră salcâmul de-atunci -
cred c-am fost prea străini, prea-ntristaţi, strâmbi, barbari!
Ştii că dare de seamă nu mai e în salcâm?!
ce ochi calzi spre paşi reci?!... ce paşi calzi spre ochi reci?!
tot sărutu-i surcele în flăcări şi fum:
lacrimi reci din flori reci... dinspre-un veci spre-un alt veci!
