Şi încă nu se vede, dar s-aude
cum vine-ncet, aşa, fără cuvinte...!...
E cea mai chioară dintre surdomute,
nu are înapoi şi înainte...
n-are nici sus, n-are nici jos...nu are
nici gând să se oprească şi să ierte...
zadarnic i-am făcut pâine şi sare
şi cânt l-am învăţat cu foaie verde...
nu cred că pot s-o păcălesc, ştiu bine,
e ziua ei...şi nu mai am ce pierde!
De când aştept, o viaţă şi o moarte
s-au scurs din ochi, prin colţuri de batistă,
mereu am bănuit că stă departe,
şi chiar am bănuit că nu există...
însă mi-a spus înaltul cel mai mare,
stăpân pe tot şi absolut pe toate,
să stau încet, cu minte şi răbdare,
că dezlegare la eternitate
nu dă oricum şi nu dă la oricine...!...
Gata, se-ntâmplă...mergi şi tu cu mine?
