Se ştie, se spune şi se vede că firmele de pompe funebre sunt ultimele care pot să dea faliment, patronii acestora fiind ultimii faliţi ai degringoladei mondiale. Aparent, nu-i nici o aglomeraţie în multele şi desele încăperi şi chichineţe care fac şi desfac sicrie şi tot ce face parte din recuzita unei înmormântări, oricât de săracă ar fi aceasta. Dar, aruncând un ochi prin perimetrele cimitirelor, ţi se ridică părul măciucă: din ce în ce mai multe cruci proaspete, di ...

Şi vezi cum viorile intră-n copaci, şi puii în ouă, şi ouăle-n cloacă, şi mărul în floare, şi leacul în vraci, strigarea-n tăcere şi şade în pleacă! Şi vezi cum s-aude atunci, înapoi, sosirea în gară a trenului care aduce veniri cu mulţime de doi supra doi când apune mănâncă răsare! Şi-auzi cum se vede acum înainte de-a fi mai încolo ajunsă, ajuns târziu mai devreme decât cele sfinte închise afară, deschise-n pătruns! Şi vezi şi auzi şi te-ntoarce acas� ...

Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al Tăcerii. Un caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi el) se comporta ca un caz particular al surzeniei, mai ales că Marele Timpan Universal se afla, şi el, la primul scâncet, la prima vibrare perpendiculară pe Tot � ...

Moto: "Ai grijă, doamnă, nu cumva să nu-i stingă             vreo oarbă tentativă de îngheţ,             aruncă-mi lancea lor în partea stângă             şi ia-mă sclav şi câine-n Voroneţ!"                      & ...

După o noapte de bucurie ca la uşa cortului, dezertorul negru începe să nu se mai simtă în largul lui, adică liber, departe de obligaţia şi de severitatea militară. Începe să-i fie frică, se uită pe drumuri, nutrind speranţa să nu vadă vreo patrulă căutându-i şi mirosindu-i urmele. Piranda şi puradeii îl întreabă de ce-i aşa întunecat. Zice că a făcut o boacănă. Că, de fapt, nu-i în permisie, cum a croncănit cu o seară înainte. Că, de fapt, a sărit gardul ca ...

Vine lupul de la stână, vine acru şi încet... e flămând, mânca-l-ar oaia... parcă-i ultimul poet care nimereşte miercuri la iubire şi la stână şi rămâne să-şi mănânce numai limba lui română! Trece printr-un sat de oameni şi se-ntreabă: unde sunt? măcar unul să-l primească şi să-i dea un os mărunt, ori măcar firimitura de la prânz, ori de la cină, ori un lucsuleţ din lampă după ce-a făcut lumină! Case triste, ogrăzi goale, pomi cu păsări fără cânt, măre ...

Robert Stancu, baragladina militară din ziarul de ieri, a vrut să dea calul regimentului la câini, dar ăştia muriseră cu un leat mai înainte, doborâţi de foame şi în lanţuri, fiindcă resturile de mâncare din urma soldăţimii erau duse la porcii gospodarilor din preajmă, contra cost, ca să scoată şi gradaţii un ban de ţigări şi lichior. Iar câinilor le-au curs balele până le-a căzut părul de foame, până au făcut jigodie şi alte defecte anatomice, până le-a rămas ...

Dulcele meu singur cireş amar,/ umbli cu crengile pline de flori/ prin grădina în care îmi amintesc de mama/ cum asculta vreo două privighetori/ şi le ruga să fie acasă când ne vom întoarce cu toţii/ să fim martori la toate sfârşiturile/ şi la toate începuturile roţii! Şi cum îţi spuneam,/ dulcele meu cireş amar,/ umbli prin grădină ca un rege,/ ca un stăpân cu crengile la spate,/ şi-i spui mamei să deschidă poarta la singurătate,/ că vrei să vii înaintea noastr� ...

Tovarăşul Robert Stancu-i o baragladină din Ţara Oltenilor. Nu ştiu cum naiba a reuşit Comisariatul Militar performanţa să-l ghicească, să-l prindă şi să-l recruteze, să-l convingă şi să-l încorporeze chiar la Mihai Bravu, o unitate de prestigiu a Armatei Române, aflată pe undeva prin apropierea Capitalei. Cert este că tuciuriul a făcut şi face mari eforturi să se integreze şi să facă faţă regulamentelor cazone dure, apucăturilor tâmpe ale celor care-şi spun grada ...

Moto: „bate vântul prin artă/ al dracului bate             nemurirea e moartă/ şi multe sunt toate             plânge arta la vamă/ a dracului plânge             iubita mea, ia-mă/ la tine în sânge!” Nu-mi pot scoate livada din minte, mi-i sufletul plin de copaci... şi stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, şi mă-ntreb, ...