Ion Zimbru

Ion Zimbru

O viaţă de statuie în mişcare (IV)

Marți, 05 Martie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Doar patru cuvinte. După atâtea dimineţi de pândă şi mirare şi admirare  şi sfială şi chiar frică, doar patru cuvinte îmi spune această halucinantă femeie în rochie neagră, tocită de sprijinirea vioarei pe umărul stâng, Şi după atâta aşteptare şi căutare şi nădejde, consider că meritam să-mi spună mai multe cuvinte, să mă dumiresc, să scap de insomnii şi de gânduri devastatoare, să încerc s-o ajut cu ceva, dacă vrea şi dacă trebuie s-o ajut. Dar nu, aceas ...

Câteva zdrenţe de pasăre (trei cuvinte şi o veşnică zădărnicie)

Luni, 04 Martie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "am să te prind că vii să furi zarzăre,             fir-ai să fii, moarte de pasăre!"                                                 (anonim folk)   Îmi sfârâie inima, doamna mea, de parcă un câine flămând şi bătut mârâie... şi-mi cere iertare că abia mai poate printre viaţă şi moarte să se târâie! Mi-i frică să afli cum tremură, mai ales când eşti din ce în ce mai departe... şi numai tu ştii s-o ...

O viaţă de statuie în mişcare (III)

Luni, 04 Martie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Misterioasa femeie din ziarul de vineri (statuia în mişcare, cum am îndrăznit să-i spun) nu face nici un semn că vrea sau nu vrea floarea de nu-mă-uita. Scotocesc în buzunar şi găsesc "Rochia fără sfârşit", o carte cu poezii mică (oleacă mai mare decât unghia unui cititor consacrat) şi, cu tot cu floarea albastră printre filele mărunte, o aşez pe umărul stâng al doamnei, în locul în/semnat de vioară. Coboară genele, ridică genele... şi începe să plece spre cimitir, ...

Mâine, adică Nicăieri (flotare logică)

Sâmbătă, 02 Martie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "Undeva, într-un colţ al Pământului,                         Biblia eliberează adeverinţe"                                                       (anonim)   Nu pot veni, astăzi mă duc la doamna Mâine, plec mai devreme, că-i târziu... şi vreau s-ajung la timp, fiindcă am visat că face pâine încă de ieri... la revedere, drumu-i lung!   E foarte lung... şi-am auzit că niciodată, încă de azi, ac ...

Şi mama, şi tata, şi simfonia răscolitoare a pâinii!

Sâmbătă, 02 Martie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi tot El, de multe ori, se face că plouă! şi, bineînţeles, tot rezistentul şi bătrânul Tată, dacă vrea, ne frige o secetă corespunzătoare sufletelor noastre din ce în ce mai pietroase, de mâncăm troscot şi căpriţă ...

Trei ticăloase şi spurcate (sigur că da!)

Vineri, 01 Martie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Ai grijă, fiule, ai grijă:/ poartă blândeţe de pisică şi (morganatică, din fire)/ suceşte fire prin firide antice, noi, aşa, moderne.../ dacă întrebi, la o adică, zice că toarce în simbria/ destinului şi, pasămite, este imună la tristeţe/ şi la-nchinare şi la rugi... te zgârie de-i ceri la viaţă/ o zi în plus... mai bine fugi şi-o laşi în plata cui o dat-o/ (a zeului stăpân şi tată)... e stâncă Nona şi seduce.../ parşivă parcă blestemată!   Ai grijă, f ...

O viaţă de statuie în mişcare (II)

Vineri, 01 Martie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Iese din cimitirul Sfântul Lazăr şi face la dreapta. Oare unde se duce? O urmăresc. Merge destul de încet şi elegant. Poartă aceeaşi rochie neagră, din catifea veche. Trece pe lângă mine. Parcă-i umbră de femeie, umbră de violonistă, umbră de vioară, umbră de mi/re/la/sol. Îmi fac nişte curaj s-o întreb ce este, cum este, de unde vine, unde merge, de ce-i aşa scumpă la vorbă. Îmi fac nişte curaj, mult curaj, însă... n-am curaj să articulez nici o voroavă înspre min ...

Vioară umplută cu ghiocei (reţetă de sezon)

Joi, 28 Februarie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,             se rup iluzii, se destramă funii...             şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,             privindu-ne cum ardem împreună"                                              (anonim folk) De când nu mai ştiu nimic despre ea, îmi amintesc vioara pe care am umplut-o cu ghiocei şi i-am aşezat-o la picioare! Era iarnă spre primăvară... şi domnişoara ...

O viaţă de statuie în mişcare (I)

Joi, 28 Februarie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Aproape în fiecare dimineaţă, plec foarte devreme spre staţia de autobuz. Drumul meu trece printre o farmacie şi un aprozar. De obicei, mai ales în sezonul cu frig, nu-i nici ţipenie de om pe stradă, la ora asta. Însă, ori în faţa aprozarului, ori în faţa farmaciei, văd o femeie cum stă, şi cum tace, şi cum priveşte în gol, şi cum, din când în când, face câţiva paşi la stânga,  face câţiva paşi la dreapta, înalţă mâinile spre nouri, şi iar stă, şi iar tace. ...

O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (X)

Miercuri, 27 Februarie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi tot recitând, şi tot aşteptând răspuns la iubire prin gard, mă apucă somnul. Un somn cu lună plină deasupra oraşului curat şi liniştit, nu zgomotos şi mizerabil şi la discreţia câinilor şi a săriţilor de pe fix, ca acum. Somn din acela fără visuri, sau cu visuri foarte puţine şi foarte scurte, sau din acela cu adâncul pe înalt şi cu înaltul pe adânc, sau din acela frate cu moartea, sau din acela dormit de soldaţi când se întorc de pe front, sau din acela dat ş ...
Pagina 667 din 746